Într-o după aminază când eram cu toții la masă și fiecare povestea ce a făcut peste zi, fiind singurul moment din cursul săptămânii când ne adunăm cu toții la masă, Eva ne întrerupe brusc cu o întrebare de 100 de puncte “ nu-i așa că este bine să încerci mereu lucruri noi chiar dacă sunt periculoase?”
Și eu și Omul am încercat să îi explicăm că depinde de lucruri. Că da, unele trebuie încercate și că doar așa învățăm lucruri noi altele nu trebuie încercate pentru că pot fi foarte periculoase și îi pot aduce chiar moartea. Nu am detaliat foarte mult având în vedere că ea nu are decât 5 ani și e prea mică să îi vorbim despre droguri și alte minuni care îți pot aduce moartea.
Ea ne-a ascultat atentă apoi ne-a spus “ eu am făcut deja ceva nou și periculos astăzi, dar nu mi-a ieșit”. Pentru câteva momente am uitat să respirăm, eu și Omul. O știam cum este. Că îi place să se cațăre pe te miri unde. Când avea 3 ani și Omul a mers la ședința cu părinții a vazut în mapa ei cu activități o poză cu ea cățărată pe o construcție din metal din curtea grădiniței. Construcția era anume destinată cățărării dar nu pentru copiii atât de mici consideram noi, părinții. Ea era fix în vârf veselă nevoie mare.
Așa că acum primul nostru gând a fost “ ooo doamne, unde s-o fi cățărat de data asta?!??”
Și o întrebăm cu calm ce anume a făcut nou și pericolos. Ea ne răspunde foarte mândra că a fost singura care a încercat asta. “ ooo doamne, ma gândeam, asta e și mai rău” A fost singura care a încercat să bage pilota în husă când se pregăteau de somnul de prânz.