Într-o zi ce pare a fi la fel ca toate celelalte

Te trezești intr-o zi ce pare a fi o zi ca toate celelalte. Te trezești fara sa stii ca este ultima ta zi. Te agiti pentru toate nimicurile. Te framanti pentru toate lucrurile ce suporta amânare. Crezi ca esti nemuritor. Crezi ca pământul se va opri in loc fara tine. Dar nu este asa, numai ca tu nu stii asta.
Te trezești fără să stii ca aceata va fi ultima zi in care ii vezi pe cei pe care ii iubesti. Fara sa stii ca nu vei mai apuca sa spui “te iubesc” “ imi lipsești” “ imi pare rau” “ mi-e dor de tine”
Te trezești fara sa stii ca este ultima data cand iti vezi copilul sau soțul sau mama sau prietenii. Te trezești și te preocupi ce sa îmbraci, ce sa mănânci. Te stresezi sa nu întârzii, sa nu lași o impresie greșita, sa nu superi pe cineva. Te gândești ca visele tale mai pot aștepta. Azi ai treaba. Poate chiar si maine. Totul mai poate aștepta. Ai timp. Ai timp de toate.
Dar nu, nu este asa. Intr-o zi te trezești si este ultima data cand o faci. Ultima data cand simți soarele caldut ca-ti mângâie tâmplele. Ultima data cand asculti păsările. Ultima data cand faci ce-ti place. Ultima ta zi.
Daca am stii ca suntem nemuritori, altfel am trai. O stim dar uitam. Nu suntem conștienți ca intr-o zi se termina tot.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.