Fiecare trăiește în realitatea lui

O prietenă mi-a spus o dată că ea nu îi înțelege pe oamenii care nu se pregătesc de sărbătoare, care nu împodobesc bradul, care nu înroșesc un ou, care nu iau masa în familie de Crăciun ci aleg să meargă la restaurant. Mai spunea că nu înțelege de ce acești oameni nu duc mai departe ce au văzut acasă la ei, când erau copii. Și-mi amintesc perfect că întrebarea mea “dar cine spune că la ei acasă era ca la tine acasă?” i s-a părut plină de non sens.
Nu concepea că nu am avut cu toții același fel de părinți. Părinți care țin la tradiții, la valori. Părinți pentru care sărbătorile înseamnă familie.
Asta pentru că prietena mea avea realitatea ei și credea că aceeași e și realitatea celorlalți. Și mulți cred asta. Foarte mulți.
De fapt, cu toții avem realitatea noastră, și e normal să fie așa. De preferat ar fi să nu credem că realitatea noastră este aceeași cu a celorlalți.

Este de ajuns să stai de vorbă cu cineva ca să înceapă să te judece că faci aia așa și ar trebui să o faci altfel. Că cheltui prea mult sau prea puțin. Că ai prea mulți pantofi sau prea puține genți. Că ieși prea des la cafea sau că nu te preocupi deloc de tine. Că nu ești o mamă bună pentru că nu ești ca mama lui/ei. Că nu înveți suficient sau că ai învățat prea mult, degeaba. Că dormi prea mult sau dimpotrivă pierzi nopțile ca să citești sau ca să scrii. Că nu calci lucrurile bebelușului sau dimpotrivă că pierzi timpul făcând-o când ai putea să faci altceva cu copilul tău în timpul ăsta. Că ești obsedată de curățenie sau că este un dezastru mondial la tine acasă. Că n-ai copii și trăiești degeaba sau că ai copii și trece viața pe lângă tine. Că stai prea multe ore la serviciu și-ți neglijezi familia sau că din motivul ăsta ai divorțat. Că fumezi prea mult. Că mănânci carne de porc și ar trebui de pui. Că bei prea multă cafea și prea puțină apă. Că-ți răsfeți prea mult copiii sau că ești o mamă severă.
Și lista poate continua la nesfârșit.
Fiecare raportează totul la realitatea lui. Dacă copilul lui este olimpic și al tău nu este, înseamnă că al tău e puturos.
Dacă nu-ți ajung banii și lui îi ajung, înseamnă că tu îi arunci pe prostii.
Dacă n-ai timp să te îngrijești iar ea o face, înseamnă că nu-ți pasă de tine.

Ceilalți știu mai bine ce ar trebui să mănânci, să bei, să cumperi. Adică cam ce cumpără ei.
Ceilalți știu și ce fel de părinte ar trebui să fii. Cam așa cum sunt ei.
Ceilalți știu și cam ce faci tu toată ziua. Cam ce fac ei. Așa își explică cum de ai sau n-ai timp pentru cutare sau cutare lucru.

Dacă ei dorm, dormi și tu. Dacă ei citesc, citești și tu. Dacă lor le este frig, îți este și ție.

Dacă tu ești altfel, sau vrei altceva, sau faci altceva, sau alegi altceva atunci sigur e ceva în neregulă cu tine.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*