Când gura ți-o ia la sănătoasa

Ma uit la pozele unei femei însărcinate. Foarte curand va naște probabil pentru ca burta este destul de mare. Nu o cunosc personal. Pe el îl știu dar nu foarte bine. Până aici nimic greșit. Un cuplu se pregătește să aibă un copil. Evident sunt fericiți. Și cum e și normal curg mesajele de felicitare a viitorilor părinți. Când deodată, printre mesaje, îmi sare în ochi unul mai aparte. O ea scrie “vai fată, dar cât te-ai făcut!”
Acum mă întreb, fără niciun interes ascuns, nu e normal să gândești înainte să dai drumul la cuvinte? Când te ia gura pe dinainte, asta e, ai comis-o, nu ți-ai dat seama. Dar când scrii, ai ceva timp la dispoziție, inainte de a apasă enter, sa te gândești “dau sau nu dau drumul la grozăvie? E Ok ce am scris? E Ok sa ii spui unei gravide asta? Sau oricărui alt om? Cum m-as simți eu daca cineva mi-ar spune asta?”

De foarte multi ani eu fac următorul lucru. A devenit deja automatism. Nici nu il mai conștientizez. Nu știu dacă îl fac pentru că sunt psiholog. Nu cred. Cred că l-aș fi făcut oricum.
Inainte de a întreba sau spune ceva delicat oricui, străin sau apropiat, mă întreb cum ar fi pentru mine să aud asta. M-ar deranja? M-ar durea? M-ar răni? Daca da, atunci tac. Sau formulez altfel. Dacă nu pot formula altfel, atunci tac.

Când eram însărcinată cu primul copil m-am îngrășat foarte tare. 30 kg. Nu pentru că am fost genul care mânca pentru doi ca sa aibă copilul vitamine si tot ce ii trebuia, ci pentru că imi venea să plâng de foame non stop. Aș fi mancat orice. Abia așteptam să mă trezesc dimineața ca să mănânc. Eu zic că era de la vitaminele prescrise de doctora care era speriată că eram prea slabă. Alții zic că nu era de la ele. În fine. Ideea este că am luat proporții considerabile.
Și mă duc eu toată rotunjoară la coaforul unde mergeam în mod frecvent, dar unde nu mai fusesem de câteva luni. Replica uneia dintre doamnele de acolo m—a lăsat fără cuvinte. “Ahhh, ce făcuși, ai scăpat vaca în trifoi?” Nu știu cine scăpase ce, dar bănuiesc că eu eram vaca. Am zâmbet politicos dar n-am zis nimic. Adică nu era de ajuns ca-mi spui că sunt grasă. Mă mai faci si vacă. M-am gândit că mă afectează pentru că sunt gravidă și sunt mai sensibilă. Dar nu, încă cred că nu putem da drumul la cuvinte fără să verificăm puțin înainte.

Niște ani mai târziu la același coafor, însărcinată cu al doilea copil, dar nu la fel de grasă, intru să mă tund. În timp ce îmi așteptam locul cumințică pe scaun, una dintre coafeze mă întrebă – Auzi, tu cumva ești din nou gravidă?”
-Da!
-Serios? Cu al doilea, deja?”
Întrebarea m-a pus pe gânduri. Primul copil implinise 3 ani. Cum adică al doilea deja? Era prea devreme? Există o diferență potrivită, acceptată în popor, între primul și al doilea copil?
Și suna de parcă era deja al șaselea, și eu eram iar și iar insarcinata și nu mă mai opream.
Am zâmbit din nou politicoasă și m-am bucurat că am scăpat doar cu atât. De data asta nu-mi spusese nimeni că sunt grasă ca o vacă.

Până să aflu sexul celui de-al doilea copil toată lumea își dădea cu părerea, cu presupusul, fiecare cu băbismele lui. De departe cel mai negândit comentariu a fost al bunicii mele care mi-a zis “hai, poate de data asta ai noroc și faci baiat”
Probabil asta era dorința ei pentru că eu îmi doream tot fată.
Însă, cum vine asta? Dacă ai noroc faci băieți, dacă ai ghinion faci fete? Înseamnă că mare ghinion s-a abătut asupra mea.
Pe bunica nu mă pot supăra că a vorbit fără să gândească pentru că e foarte bătrâna și mecanismele nu-i mai funcționează cum trebuie dar și pentru că pe vremea ei femeile erau mai iubite dacă făceau băieți.

După căsătoria civilă am postat o fotografie de la eveniment. Pentru că a fost ceva restrâns destul de mulți dintre cunoscuții mei nu știau că m-am căsătorit. Am primit multe mesaje, la fel ca fata insarcinata despre care vă povesteam la începutul postării. Și, ca și ea, am primit și unul mai deosebit în care primeam binecunoscutele felicitări și urari de bine dar primeam felicitări și pentru sarcină. Care sarcină? Una care avea să vină câteva luni mai tarziu.
E drept că aveam o rochiță mai bufantă și mă maritasem fără să dau zvon în țară. Unde mai pui că eram și puțin mai coaptă (ca să nu zic bătrânică). Având în vedere toate astea concluzia a fost că nu mă căsătoream dacă n-aș fi fost gravidă. Probabil

Vreau să închei cu un alt exemplu care nu-mi aparține dar e absolut delicios. O fostă colegă de facultate îmi povestea că ea și-a dorit copiii la diferență mică unul de altul și nu s-a stresat să slăbească după prima naștere pentru că își dorea să rămână iar însărcinată. Întrebată fiind dacă este din nou însărcinată, nefiind încă, răspunsul a fost “nu, nu, sunt doar nesimțită”

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.