One Comment

  1. N-am venit sa-ti dau un sfat pt ca nu am nici varsta, nici experienta necesare, dar pot sa-ti spun cum procedez eu. Mentionez, inainte de toate, ca nu sunt o mama in adevaratul sens al cuvantului pentru ca nu am nascut eu. Este copilul barbatului cu care sunt, un baietel superb de aproape 2 anisori. Ajunge la noi acasa o data la 2 saptamani. Am prins drag de el, m-am atasat, il ador. De aceea, simt ca am o responsabilitate foarte mare fata de el cand este cu mine si tatal lui.

    Bun, acum sa-ti povestesc pe scurt cum il pacalesc cand nu vrea sa manance. De ex, eu consider f important sa manance supa la pranz, inainte de culcare sau macar dupa. Dar sunt dati in care, efectiv, nu vrea si cu asta basta. Asa ca ii dau lui o lingurita sa se joace cu ea in castron, iar cu una ii bag eu in gurita. De asemenea, ii dau carnita direct din supa pt ca este innebunit dupa ea, apoi il pacalesc si cu zeama. Sigur, dezastru in bucatarie, dar ce mai conteaza? Piticul mananca, pana la urma. Se mai intampla sa nu vrea iaurt. Il murdaresc pe buze cu putin iaurt cat sa-i simta gustul, iar apoi vrea singurel sa pape cu lingurita. Cu legumele nu se prea omoara. Pestele ii place f mult si, de fapt, cam orice mancare. Este mancacios el, ce-i drept. Si extrem de energic. Cam atat pana acum, nu face parte din viata mea de f mult timp :).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.