Lupta puiului cu somnul

Eva mea se lupta cu somnul încă de când s-a născut. Îmi amintesc prima noastră noapte împreună, în afară burții. Eu eram epuizata după un travaliu extrem de lung și singurul lucru pe care mi-l doream era să dorm. Ea nu. Pesemne că somnul era ultima ei dorința în prima noapte de viață.
Pe atunci n-aveam habar ce mă așteaptă. Cât a fost bebeluș, Eva mea a dormit legat, cel mai mult, 5 ore. Atunci am crezut că i s-a întâmplat ceva. Ascultam să vad dacă mai respira și mă foiam pe lângă pătuț, în loc sa mă bucur de atâta timp liber. Avea să fie prima și ultima dată. Hmmm,e drept ca s-a mai întâmplat de atunci să doarmă de seara pana la 6 dimineața, de vreo 3 ori cred.

În rest, Eva mea luptă cu somnul în fiecare zi. Cu greu se lasă doborâta. Are multe tertipuri, cere apă, jucării, vrea veioza aprinsă sau stinsă, îmi vrea mâna apoi mi-o respinge. Se culcuseste la un capăt, apoi brusc se mută la celălalt capăt al pătuțului. Apoi, când respirația devine regulata și crezi ca a adormit, cere din nou apă și o ia de la capăt. Ritualul acesta durează în jur de 2 ore și oricât de multa răbdare avem, vine un moment în care nu mai găsești niciun dram, niciunde.

Alfie Kohn susține că nu poți obliga un copil să doarmă. Cu asta nu pot fi de acord. Nu, când copilul este frânt și are cearcăne. Nu când somnul este esențial pentru sănătatea și dezvoltarea unui copil. Nu când sunt atâtea studii care arata că privarea de somn are atâtea efecte negative.
Sunt copii care nu dorm când decid părinții, dar adorm când au obosit. Alții nu! Eva mea n-ar dormi niciodată. Iar seara, dacă nu doarme la prânz, adoarme și mai greu.
Știu că anxietatea copiilor este un motiv pentru care refuza somnul sau adorm foarte greu, de aceea sănătatea emoțională a mamei, din timpul sarcinii, este foarte importanta. Când cresc, copiii pot vorbi despre temerile lor, dar cât sunt mici nu pot exprima ceea ce simt, nu în cuvinte.
Și mai știu și că dacă îi obligi să doarmă, le poți induce tulburări de somn. Cel puțin așa scrie în cărți, însă cărțile s-au dovedit de multe ori pură teorie în cazul Evei mele.
Așa că nu-mi rămâne decât să am răbdare și să sper că această luptă va înceta intr-o zi. Sau poate vor ieși carti mai istețe cu soluții minune. Sau poate devin eu mai înțeleapta.

4 Comments

  1. George

    Am dat peste sit-ul dvs. din greseala, imi place, voi mai reveni aici. Am si eu o fetita tare dulce, este viata mea, o cheama Sofia. Va doresc succes.

  2. Si al meu la fel, n-ar dormi deloc, niciodata. Acum, ca se apropie de 4 ani, crezusem ca uite, am trecut hopul… De unde! Noua gaselnita e sa se trezeasca la 4 dimineata si sa vrea diverse, cel putin 2 ore. Somn de dupa amiaza nu mai serveste. De adormit seara, cand cum, uneori ne ia doar un sfert de ora, alteori 2-3 ore, toate cartile de povesti, 2 litri de lapte, fiecare faramita de rabdare. Am incercat sa avem un program regulat, iesim la aer, la sport, nu bagam exagerat dulciuri si in nici un caz seara – nope, nu exista o regula. Iar acum am auzit si fatidicul “Mami, mie nu-mi place dorm”!!! Nu, ca nu observasem!

    • Loredana

      Asa e și la noi. Energica toată ziua, nu obosește niciodată. Toți ne spun că va fi altfel când va merge la grădiniță, însă eu nu cred.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.