7 Comments

  1. Le-am citit fetelor mele inca de cand au avut rabdarea sa stea linistite, alaturi de mine, pe perna si sa ma asculte. Vreme de cativa ani am citit seara de seara, iar ziua o facea bunica, inainte de somnul de dupa-amiaza. Acum, cea mai isi citeste singura, iar mezina o urmeaza cu pasi repezi. Ma bucur ca e o placere pentru ele sa citeasca, sa scrie atat cat pot la varstele lor, rar trece o zi fara sa facem activitati pe carte ori pe caiet, fara sa desenam, sa cantam sau sa dansam… Asta lasand la o parte timpul petrecut atat dimineata, o ora-doua, afara, cat si dupa-amiaza! Recunosc, insa, si eu sunt disperata!!!!
    Fac tot ce pot sa le creez un fundament, vorbesc cu ele, ne impartasim lucruri, admiram impreuna, ne explicam tot felul de gesturi sau atitudini, criticam eventual… Ce se va intampla insa mai departe, cand si altii vor fi responsabili de formarea lor? As vrea sa intrevad un raspuns, dar nu prea pot!…
    In schimb, ma gandesc ca trebuie sa raman optimista de dragul copiilor mei!

    • Loredana Ionascu

      Asa se formeaza gustul pentru lectura, interesul pentru cunoastere si autoeducare. Un copil format in felul in care dvs v-ati format fetele, stie care ii sunt responsabilitatile si mai departe. Un astfel de copil nu invata pentru note sau pentru a promova, ci invata pentru sine, pentru ca intelege cat de util ii va fi acest lucru in viata, sa se adapteze, sa raspunda solicitarilor, sa faca fata cu brio examenului adevarat, cel al vietii.
      Altfel ar sta lucrurile daca ar fi mai multi parinti ca dvs, care stiu ca un copil este oglinda noastra, a intereselor si preocuparilor noastre, a valorilor importante pentru noi.
      Felul in care arata un copil (intelectual, emotional, fizic) este exact felul in care un parinte a fost parinte pentru copilul sau.

      • Si mai cred ca la un examen psihologic al vietii ar cadea mult mai multi decat la bac… Ma refer in primul rand la adulti… Suntem si parinti, si psihologi si ne doare de doua ori mai mult!!!
        Ma uit cum isi vorbesc oamenii intre ei, cum se poarta unii cu altii – totul este sa credem in continuare in existenta celor care au aceleasi preocupari cu noi si sa incercam a e inconjura de cat mai multi astfel; de oameni, iar pe restul sa-i ajutam in masura in care vor si ei acest lucru.

  2. taranul de rand

    Va rog sa ma scuzati, sunt nou pe aici si am dat peste acest articol, stiu ca nu o sa scriu si nici nu am scris corect pana acum. Din pacate lb. romana nu e punctul meu forte. Imi place ce ati scris si subiectul atins. Dar mai seriosi sa fiti dumneavoastra, Care parinte se gandeste la copilul lui, cand o parte din romani isi beau banii; o parte din romani cred ca daca ii dai bani copilului, acesta din urma il va iubi mai mult; o parte din romani stiu ce e acela internet ca sa poata da de acest blog, cred ca e blog site-ul asta; sa nu mai zic ca sunt parinti care, scuzati-mi expresia dau bani la meditatii ca robotii si nu stiu nimic de copilul lor, doar ca a plecat; etc etc.
    Nu sunt de parere ca doar parintii sunt de vina, sunt mai multi factori. Doar ca totul porneste de la ei, din pacate si cred ca de aceea ii atacati mai mult pe ei.
    Copiii din ziua de azi participa efectiv la “spalari de creier”, pentru ca d.p.m.d.v. singurul post de canal bun a mai ramas Discovery Channel; sa nu discutam si despre internet.
    M-am cam intins la subiect si totusi mai si deviez. Tin sa mai spun un singur lucru, ce ati deschis dumneavoastra ca subiect de discutie d.p.m.d.v. este schimbarea intregii mentalitati a omenirii, iar acest lucru este imposibil.
    O sa revin sa vad daca imi raspundeti sau nu.

    • Loredana Ionascu

      Eu nu atac parintii, vreau doar sa atrag atentia acestora ca in mana lor sta soarta copilului. Este adevarat ca un feedback negativ are la baza mai multi factori, dar un parinte responsabil, care stie ca un copil nu se creste doar cu bani, poate sa inteleaga ca ceea ce seamana, culege mai tarziu. Nu putem sa spunem ca doar profesorii sunt de vina sau ca doar copiii sunt de vina. Mare parte de vina o poarta parintii care, cum spuneati si dvs, de multe ori n0au nici macar idee unde le pleaca copil dimineata, de acasa.

  3. mica psiholoaga

    cate carti si articole trebuie sa mai scrieti ca sa aflati de la romani adevarati, caci trebuie sa scrieti despre frica de moarte la femei caci cine i barbat n o are!si uite asa rezolvati simplu toata polologhia asta de 2 firfirei…..E USHOR A SCRIE CARTI CAND NU STII NIMIC!?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.