14 Comments

  1. ok, s-o luam in ordine, ca ma mult chef de vorba, posibil sa ma apuce dimineata, dar momentan sunt fara job, fara probleme deosebite si cu o mare pofta de socializare:

    1. 3 calitati si :
    -foarte critic si autocritic,(e totusi o calitate, desi uneori sunt exagerat), posibil datorita unui sindrom maniaco -depresiv, de care stiu si mi-l asum
    -foarte onest cu cei din jurul meu, nu incerc sa-mi fac imagine…
    -perectionist si foarte bun comunicator, un pic de simtul umorului, un pic de inteligenta.am depasit 3 calitati, dar astea-s calitati in viziunea mea, e clar ca-s subiectiv;
    -imi manifest credinta exclusiv prin comportamentul meu fata de semeni, n-am mai fost la biserica de pe vremea cand eram elev de liceu, si mergeam cu gasca la manastire, ca era misto (acu nu mai e misto, e cool!); oricum, dumnezeu e cu ochii pe noi, ne citeste gandurile si cred ca se amuza foarte tare pe seama noastra
    2. 3 defecte:
    – o tema maladiva de esec, posibil pe fond psihic ( nu te gandi ca-n copilarie mi s-ar fi intamplat ceva groaznic); spre exemplu, inaintea unui examen nu puteam adormi de girja lui, desi era doar un examen; inaintea unei partidede sah nu putem dormi noapte, de teama esecului; explicatia poate fi pe undeva in comprtamentul parintilor mei fata de mine, paote ca nu ma-au apreciat si incurajat la un moment dat mai mult decat au facut-o;
    -la un moment dat am crezut ca-s oarecum afemeiat, dar era vorba de cu totul altceva: cautam socializare, in condiiile in care poate ca acasa nu aveam parte de intelegere (pot dezvolta, dar ar trebui sa scriu cateva carti pe tema asta)
    -nu am suficienta vointa sa ma desprind de anumite chestii de care stiu foarte clar ca-mi dauneaza (incompatibilitate totala cu familia, in special cu sotia si tatal meu, tipi autoritari, care-si sustin parerile pana la capat fara argumente; si aici exista o explicatie: ei au fost in functii de conducere ani buni, si de atunci s-a produs o transformare nefericita in psihicul lor; mai nefericit de aceasta transformare sunt insa tot eu)

  2. intra-devar, defectele sunt mult mai importante, pt ca de multe ori nu dorim sa le constientizam; evident, calitatile ne gadila orgoliul si de multe ori uitam ca avem si-o groaza de defecte; eu sunt macar constient de ele si incerc sa le mai atenuez cat de cat, sa nu-mi fac nici mie rau, nici altora din jurul meu…

    ma rog, filozofez cam mult cam aiurea, si poate si pe langa,nu am talentul de a jongla cu cuvintele, insa genul asta de socializare, pe bloguri prietenoase, imi face bine;
    nu resping nici forumurile, nici faimosul site neogen…

    apropo de sindromul de care poate ca sufar (diagnosticul il stiu de mult timp, am avut si episod in 96), ultimul care mi l-a confirmat a fost un coleg de-la tau, ceva mai batran: doctorul Enachescu, un tip super ok!
    el mi-a zis ca totu-i in regula , ca sunt normal, dar un pic sensibilos…

    mi-a fost drag de domnu doctor ca am avut onoarea sa-l cunosc, dar mi-a fost drag mai ales ca om, si dupa ce am dat noroc cu dansul o saptamana nu m-am mai spalat pe maini (just a joke!)

    asa ca m-am gandit, de ce sa nu mai incerc inca o sedint oarecum gratuita la un psiholog renumit si promovat pe net?

  3. nu e suficient sa ne cunoastem propriile defecte, mai trebuie sa le cunoastem si pe cele ale apropiatilor nostri, si sa incercam sa-i menajam…sa nu fim rautaciosi profitand de defectele lor

    si inca ceva: romanul s-a invatat sa vada totul in alb si negru, fara nuante; asta e deja o greseala grava, care duce la polemici aiurea, stres, si implicit vizita la psiholog!

    o saptamana cu realizari, si daca cumva am depasit limita numului simt, poti sterge comentariile!

    PS esti o draguta si o talentata in jobul tau, te-am studiat pe net, un pic in fuga (imi cer scuze, voi citi mai multe articole de-ale tale, sunt foarte interesante!)

    PPS Freud spunea la un moment dat:
    “Marea întrebare, la care nu ştiu să răspund în ciuda a treizeci de ani de studiu despre femei, este următoarea: “Ce vrea de fapt o femeie?”.”
    no comment?

    si o dedicatie, cu substrat:
    http://www.youtube.com/watch?v=vnRqYMTpXHc

    • Loredana Ionascu

      Eu pot sa-ti spun in linii mari ce vrea o femeie, sau mai degraba de ce anume are nevoie o femeie. Are nevoie de grija, de intelegere, de respect, devotament, recunoastere si siguranta emotionala. Dar binenteles ca, pe langa acestea, celelalte nevoi sunt specifice fiecarei femei in parte.
      Mai mult de atat, abia atunci cand stim cine suntem si ce vrem putem avea o relatie de cuplu frumoasa.

      Numai bine,
      Loredana

  4. bs

    suna ca o poezie romantica, adica fara realism… problema ar fi ca defectele nu se vad, probabil si din cauza faptului ca oamenii le ascund preferand sa-si etaleze doar calitatile
    ar fi grozav daca toti am avea o lista cu defectele de fabricatie atarnata de gat, am ramane cu totii celibatari

    • Loredana Ionascu

      Eu nu cred ca am ramane cu totii celibatari, in schimb am suferi mai putin. Asa cum spuneam sunt defecte pe care le toleram si altele pe care nu le toleram. Este important sa alegem un partener ale carui defecte nu ne agaseaza. Este o utopie sa gasesti pe cineva fara defecte.

  5. Pt a vedea un om in intregul sau (si cu + si cu – ) tine si de experinta de viata si de maturitate si de sinceritate dar si de “a sti cine esti tu”.
    Societatea incearca sa strice mintea omului, facandu-l sa creada in aberatii gen “obligatie” si “pentru toata viata”. Ca sa nu mai vorbim de “jumatatea lui/ei”. De ce nu spune nimeni “completarea lui/ei”? De unde tampenia asta ca oamenii sunt incompleti?
    De ce sunt oamenii educati inca in spirirtul “forever”? Desi atat de multe experiente arata cum “realitatea bate filmul” de unii nu se prinde lectia asta.
    Cred ca trebuie sa invatam ca suntem supusi schimbarii, transformarii, in permanenta. Ca ceea ce era ieri valabil e posibil ca maine sa numai fie. Poate ca atunci cand s-ar lipi de noi aceasta conceptie nu i-am mai lua pe ceilalti dupa sabloane si am putea sa ne vedem pe noi insine, pe “celalat” si relatiile noastre ca experiente ale bucuriei…
    Iubitul meu, care sforaie langa mine in fotoliu, ma intreaba din cand in cand de ce nu vreau sa ne casatorim desi avem deja un copil… Si ii aduc aminte o discutie de la “inceputurile noastre”… Nefiind casatoriti, nu avem contract, nu avem “obligatie”. Nu asteptam unul de la altul un anume comportament. Iar daca, la un anume moment, relatia noastra nu va mai merge pur si simplu o vom incheia, impartind frateste timpul si responsabilitatile privind cresterea si educarea ficei noastre. E bine asa si suntem fericiti cu metoda asta, bazata pe discutia de atunci. In seara asta a ales sa doarma in fotoliu pana mi se face si mie somn. Probabil eu m-as fi dus sub plapuma.. Alegeri.

  6. “Eu pot sa-ti spun in linii mari ce vrea o femeie, sau mai degraba de ce anume are nevoie o femeie. Are nevoie de grija, de intelegere, de respect, devotament, recunoastere si siguranta emotionala.”

    Sorry, dar nu sunt de loc de acord. Suna a scenariu de comedie romantica. Iar realitatea e putin altfel.

    Respect? Devotament? Siguranta emotionala? Toate astea si le poate dori o femeie, la nivel rational. Cine nu si le-ar dori, in teorie? La nivel emotional, e cu totul altfel.

    Ceea ce reprezinta termenii astia sunt ca hrana sanatoasa: are putine calorii, e sigura, iti tine de foame, are nutrienti buni pentru organism, e plictisitoare, e previzibila, e anosta.

    Pune o salata de varza alba in balanta cu o inghetata si o sa vedem cate femei or s-o aleaga pe prima.

    • Loredana Ionascu

      De acord, oarecum, cu tine, numai ca, pe termen lung inghetata se va topi sau va provoca dureri in gat :), pe cand varza este sanatoasa :).

  7. rox

    + si – exista si este normal, cum a spus si Adriana, consider ca este important sa ne cunostem defectele noastre in primul rand si apoi sa ne impacam cu ele, sa observam un rezultat, apoi sa trecem la urmatoare etapa, clasificare lor si sincronizarea cu defectele persoanei cu care incercam sa ne petrecem timpul. Am avut multe momente ( si inca am nu sunt “rezolvata”), in care m-am “intepenit” emotional, psihic la descoperirea unor defecte si aici ma refer la iubitul meu. Pur si simplu nu stiam ce sa cred fiind foarte grabita si in zodia Balanta, am actionat evident impulsiv si am vrut sa intrerup relatia in conditiile in care il iubeam mult, probabil eram copil si mai mult nu imi e frica sa risc, actiune GRESITA. De fapt omul acela nu este cu nimic mai rau decat mine, decat defectele mele, doar ca in acel moment nu am gandit destul si nu am analizat daca acel defect este sau nu compatibil cu mine, ca intreg cu + si – mele.
    Este f usor sa fi suparat, sau sa te simti neimplinit, dar cel mai greu este sa ne impacam cu defectele personale.

  8. vyo

    Eu am o alta problema pe care nu mi-o pot explica si mi-e si greu s-o rezolv. Eu nu-mi vad calitatile. Pana si calitatile – precum onestitatea, sensibilitatea, rabdarea – eu le vad ca pe niste defecte, care ma impiedica sa fiu fericita. Stie cineva de ce boala sufar?? Cum imi pot castiga increderea in mine?? Vorbesc foarte serios..daca m-ati putea ajuta cu un sfat…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.