5 ani, 2 fete și-o altă acasă

Mulți își amintesc iarna din 2012. După un decembrie superb cu soare și temperaturi de primăvară, pe la sfârșitul lui ianuarie, mai exact 20 ianuarie, a inceput să cadă câte un fulg și a tot căzut până când s-au făcut troiene ca în povești. În toiul iernii cât mai iarnă, iubitul meu m-a cerut de la ai mei, așa cum se cer fetele. Nu cred că l-am mai văzut pe tata vreodată așa emoționat, repeta aceeași frază fără să realizeze și ținea sticla de vin la sub braț când trebuia să o deschidă de fapt.
A urmat apoi alergătura cu actele. Înotăm efectiv prin zăpada de pe trotuare și iubitul meu, încă, imi spunea că nici nu m-am măritat și uite prin ce casne trebuie să trec. Imi amintesc că la starea civilă, doamnele de acolo, 3 la număr, cam de vârsta bunicii mele, se întreceau în povești despre perioada în care s-au căsătorit ele, asta după ce ne-au intrebat ce ne-a venit să ne căsătorim pe așa o vreme. Ele ziceau că e săptămana oarbă și când te ia, nu mai scapi. Nu știau că el, viitorul soț, sau victimă, cum ar zice unii, urma să plece din țară curând și de asta ne grăbeam, altfel am fi făcut vara, când e canicula în toi, nu pe troiene. Dar, cum zice omul meu, nu puteam aștepta până în vara, pusesem gheara pe el și nu puteam să-l las să-mi scape.
Ziua căsătoriei a fost superbă. Am avut o rochie în care m-am simțit ca o prințesă și care acum, când realizez ce talie de viespe am pierdut, imi smulge lacrimi. A fost soare si călduț, deși era inca foarte iarnă. Am fost noi și ai noștri, a fost intim și discret.
Ne-am căsătorit de Dragobete nu pentru că așa am vrut ci pentru că așa s-a nimerit. Mai interesant este că eu visasem cu mulți ani in urma data de 24 încercuită in calendar, fără să mă gândesc că anunță ceva atât de important.
Au trecut 5 ani de atunci, ca gândul. Daca nu ar fi Eva mereu in ochii mei, atât de mare (curând face 4 ani), aș crede că am gresit numărătoarea.
Dar nu, iată-ne 5 ani mai tarziu, foarte departe de casă, cu două fete superbe și multumiți de ce am realizat. Am avut momente minunate, momente bune dar și momente mai putin bune, însă cred că despre asta este căsătoria. La bine și la greu, nu?
Mi-aș fi dorit totuși să avem 5 ani de căsătorie, 2 fete superbe dar eu să nu fiu cu 5 ani mai bătrână. Mai înțeleaptă da, dar nu mai bătrână
Mi-ar fi mai plăcut ca acest acasă al nostru, unde ne este bine, să nu fie atât de departe de locurile unde am crescut, de țara noastră.
Mi-ar fi plăcut ca fetele noastre să crească cu bunici, nu să ii vadă doar vara.
Dar sunt fericită că ne avem unii pe alții, că suntem sănătoși și putem număra mai departe anii de înțelepciune care vor venii.

Care sunt etapele unei relații și de ce este bine să nu te grăbești

De câțiva ani buni cu toții avem impresia că timpul trece mult mai repede și că ne trăim viața pe repede înainte. Mai rău este că facem același lucru și cu dragostea și cu relațiile. Și pentru că numeroase studii arată că oamenii căsătoriți sunt mult mai fericiți decât cei aflați în relații de concubinaj, probabil asta ne face să consumăm rapid etapele firești ale unei relații sau sa nu așteptăm parcurgerea tuturor și sa ne căsătorim mai repede. Din păcate, la fel de repede ajungem și să divorțam. Motivele sunt diverse și întotdeauna personalizate. Însă cred că un motiv frecvent și comun multor cupluri este graba cu care au făcut pasul. Sigur că și boala lungă e moarte sigură, dar când vine vorba să transformăm o relație în căsătorie, ar trebui să fim siguri că facem pasul în cunoștință de cauză și nu mânați de stolul de fluturi care ne face să ne purtăm ca niște obsesiv compulsivi, așa cum se întâmplă când suntem îndrăgostiți.
stairs-704032_640

Etapa romantică, prima a unei relații, este în viziunea multora și cea mai frumoasă. Nu ți-e foame, nu ți-e somn, nu ai nevoie de nimic, doar de dragoste. Ea e aerul tău, scopul tău. Celălalt e minunat, extraordinar, deosebit, îndestulător, magic, nu are defecte, trăiești un vis. Aștepți cu nerăbdare fiecare răsărit pentru a-l reîntâlni și cu greu te despărți de el la finalul unei zile. Ești îndrăgostită până peste cap și asta e tot ce contează. Dragostea iți dă încredere, forță și aripi să zbori oriunde visezi. Acum observi doar ce aveți în comun și eviți să iei în seamă ce vă deosebește. Specialiștii spun că acest vis durează între 2 luni și 2 ani, apoi începe a doua etapă. Multe cupluri care consideră că si-au întâlnit mult așteptata pereche, din cauza a ceea ce simt în această etapă, decid să se căsătorească. Pe parcurs descoperă că s-au pripit și că omul ales nu e nici pe departe așa cum îl vedeau la început. Relația își vede de etapele sale și partenerii descoperă că s-au înșelat în privința alegerii făcute pentru că aceasta nu a fost una total conștientă.

Trezirea la realitate este etapa în care începi să vezi că sunteți diferiți totuși, că celălalt are și defecte, că nu cadeți întotdeauna de acord asupra tuturor aspectelor, că după atâta soare parcă se văd și niște nori la orizont. În realitate, te-ai trezit și acum vezi limpede cum este celălalt, cum este real nu cum l-ai împodobit tu cu toate calitățile pe care le-ai proiectat asupra lui.
E drept în această etapă nici unul dintre cei doi nu mai încearcă să îl impresioneze pe celălalt, care îi este familiar intre timp, și se prezintă așa cum este în realitate.
Așa cum probabil bănuiți această etapă e critică pentru relație. Puține sunt cuplurile care reușesc să depășească impasul și să nu mai vadă diferențele dintre ei ca fiind ceva rău. Este etapa în care fiecare caută să îi fie bine și nu e interesat de ce vrea celălalt. Atracția fizică s-a mai diminuat, pasiunea s-a mai domolit și ea și încet, încet se instalează stabilitatea, cea de-a treia etapă.

Stabilitatea este etapa în care accepți realitatea din fața ta. Accepți că sunteți diferiți iar acesta nu este neapărat un lucru rău, accepți că amândoi aveți defecte, accepți că uneori mai și plouă și apoi iese soarele. Accepți realitatea și alegi să construiești ceva cu omul din fața ta.
Abia atunci începe iubirea adevărată. Aceasta este etapa în care poți lua o decizie conștientă.

Iubirea adevărată este etapa în care, deși atracția fizica nu mai este la fel de puternică, cei doi își doresc să rămână împreună, să împartă bucuriile și obstacolele vieții de zi cu zi. Cuplul își dorește relația în ciuda diferențelor dintre ei și acceptă să trăiască cu defectele celuilalt. Este momentul în care îl iubești pe celălalt nu pentru că ai nevoie de el ci pur și simplu. Relația oferă acum stabilitate și siguranță cuplului, ceea ce este mult mai durabil și mai intens decât frumoasa nebunie de la început.

Pregătirea pentru căsătorie

Ce reacție ati avea dacă v-ar ieși în cale un anunț de cursuri de ccăsătorie? V-ar interesa?
Foarte posibil să nu. Stiu, mulți spun că dacă exista iubire, nimic nu mai trebuie. Că iubirea e de ajuns. Ar fi bine să fie, însă nu e chiar asa.
Si de ar fi să fie de ajuns, gândiți-va că avem limbaje diferite de iubire. Dacă mă iubești si-mi aduci mereu flori, si-mi faci mereu cadouri, mici atenții, eu n-am sa vad acestea ca fiind gesturi de iubire. Asta pentru că, poate, pentru mine, iubirea se manifesta prin cuvinte de încurajare, declarații, susținere necondiționată. Și iată ca deja avem o problemă, deși ne iubim foarte mult. Așa că iubirea nu e de ajuns, nu e totul, deși asa citim in cărțile romantice si tot asa vedem si-n filmele de dragoste, ce ne fac sa visam cu ochii deschiși.
Dincolo de filme și cărți, relațiile de iubire și căsătoriile, mai ales, presupun mult mai mult. Însă despre acest mai mult, nu ne spune nimeni. Sau ne spun mamele ori bunicile “lasa că o sa vezi tu când te-oi mărita” Ce o să vezi? Pai asta rămâne de văzut. Oricum nu suna a bine.
Însă tot ce citim despre iubire și relații este fie un munte de dulcegării, ori un munte de suferință. Cum ai da-o nu e bine, nici una din extreme nu e nici buna dar nici reală.

Exista tot felul de cursuri, care mai de care mai inedite sau inutile, însă care reușesc să atragă.
Nu pregătesc un astfel de curs, de căsătorie, și nici nu fac reclama unuia. Mă intrebam doar de ce nu exista astfel de cursuri pentru tinerii care își doresc, sper eu, să plece la drum mai pregătiți. Sigur exista cărți și reviste, filme,emisiuni, înregistrări pe YouTube. Poate că informație exista dar de unde știu care e cea bună sau cea potrivita cuplului meu? De unde știu că mă aflu intr-o relație de iubire și nu de dependenta sau o relație toxica? Pai nu prea știu, dar o sa aflu când voi fi în pragul despărțirii sau al divorțului, însă atunci va fi prea târziu. Poate nu va fi prea târziu pentru a merge la un psiholog, dar noi, romanii, nu avem încă cultura asta. Însă mă gândesc, nu e mai eficient să construiești ulciorul dintr-un material solid decât sa-l lipești după ce s-a spart?
Nu e mai bine să previi decât sa tratezi?
Un curs care să ne pregătească pentru viața de cuplu, să ne vorbească despre nevoile noastre ca bărbați și femei, despre așteptări, despre puncte sensibile, despre responsabilități, despre greșeli frecvente etc.
Un curs care sa ne învețe ce înseamnă să fii soție și să ramai femeie, chiar și după ce ești mamă, si să ramai barbat cuceritor chiar și după ce s-au semnat actele la starea civilă.
Un curs care să ne învețe cum să rămânem interesați și dornici sa ne păstrăm familia, nu să divorțam când dam de greu sau când nu mai merge ca la început.
Un curs care sa ne ajute să alegem fără a mai omite părți importante ale celuilalt, pe care le observam dar care nu se potrivesc cu scenariul romantic din capul nostru. Asa că le ascundem sub preș, de unde vor ieși la momentul nepotrivit.
Un curs care ar scădea rata căsătoriilor, dar și a divorțurilor. Mulți tineri se căsătoresc din dragoste romantica și pasiune, și se așteaptă ca aceasta să dureze, in forma asta, la nesfârșit. După ce lucrurile încep să se schimbe, cei doi se simt trădați, păcăliți și încep să creadă că povestea lor nu a fost autentică sau că nu a fost iubire, sau ca n-ar mai fi. Iubire poate a fost si poate mai e însă cei doi sunt atât de rătăciți încât nu mai reușesc s-o găsească.
Cred că asa cum ne pregătim pentru profesii, este necesar să ne pregătim și pentru “profesia” care ne va ocupa cea mai mare parte din viața, și de reușita căreia depinde sănătatea noastră fizica și sufleteasca.

Contra curentului

Am lipsit cam mult. E drept. Însă am și o explicație. Am organizat o nunta, m-am măritat religios, am mai imbatranit un an…si apoi cu greu m-am adunat. Cu greu mi.am ieșit din starea de mireasa. Dacă era după mine, as fi mai stat. Cred ca mi.ar placea sa se poată să retrăiesc acea zi până ma satur. Și încă puțin după. A fost asa cum trebuie să fie, cea mai frumoasa zi. In cazul meu, cea mai frumoasa zi după ziua in care s.a născut Eva, fiica mea, de care sunt irecuperabil îndrăgostită pe viață.
Evident am fost cea mai frumoasa mireasa. Ca toate miresele, de altfel. O frumusețe ce vine din interior. Acea frumusețe. Care nu e data de vesminte, nici de podoabe, nici de machiajul impecabil, ci de liniștea din suflet, de împlinirea pe care o simți, de mulțumirea deciziei luate. Cea mai frumoasa zi. Dar si cea mai importanta. Sigur pentru cei care încă mai pun preț pe căsnicie și nu o fac ca să o facă.

Din păcate, în ultima vreme se încheie și se desfac căsătorii mai ceva ca un abonament la sala. Ca și una si alta sunt la moda acum. Cred ca ar trebui introduse căsătoriile de proba, cu acte. Sa zicem 2 ani. Cam atât mai supraviețuiește o căsătorie în zilele noastre. Unii se grăbesc sa facă pasul, alții așteaptă prea mult, alții se iubesc prea mult (cel puțin asa cred ei) iar alții nu se iubesc deloc. Însă cu toții se grăbesc sa divorțeze. Ea nu mai pleacă la mama după prima neînțelegere, acum divorțează. Divorțează pentru ca el nu o mai iubește ca atunci când erau iubiți, pentru că ea nu mai merge la sala ca înainte sau sta prea mult la cafea cu fetele, pentru ca e posesiv si nu.i da spațiu, pentru ca nu il mai lasă la bere cu băieții. Si tot asa. Motive sunt destule, care mai de care mai serioase. Relația se răcește, cei doi se îndepărtează, apoi nu mai vad alta soluție decât divorțul.

Cu toții ne dorim o căsătorie frumoasa in care sa curgă numai miere, chiar si cu riscul de a ne ridica glicemia. Însă nu degeaba ne promitem în acea mare zi ca ne vom fi alături la bine si la rau. Sigur că la bine se îngrămădesc cu toții să ne fie alături, iar la rău zici c.ai dat cu tunul. Unul nu mai vezi. Dar se presupune că cel/cea ales/a va fi acolo.
Se pare că nu mai e asa. Nu ne mai căsătorim să fim împreună orice ar fi, ci doar pentru a împărți binele. Și totul e bine si frumos, si durabil pana bate răul la ușă. Il poftim in relația noastră si noi ieșim pe ușa din dos, pornind deja in căutarea cuiva cu care sa construim o altă căsătorie, eventual, dar mai frumoasa. Motivam ca viața e scurta si vrem sa trăim din plin și frumos. Sigur ca sunt situații când e musai sa divorțam, nu despre acelea vorbesc.
Ceea ce vreau sa spun este că divorțam prea repede si prea ușor. Ca și când am lepăda o haina ce nu mai este la moda. Deși încep sa cred ca a devenit o moda, să te căsătorești ca sa poți divorța. Acesta e curentul. Iti cere sa divorțezi. Altfel nu înțeleg de ce renunțăm asa de ușor la omul pentru care in urma cu puțin timp am fi mutat si munții.

Căsătoria e mai mult decât o relație. Pentru mulți aceasta e o surpriza. Mai ales pentru cei care afirma ca relația va fi aceeași, cu sau fara hârtia roz. Dacă ar fi asa,de ce divorțează la un an-doi de la căsătorie, cupluri care au avut o relație de un deceniu?
Căsătoria înseamnă mai mult decât iubire, chiar dacă fără iubire n.ar mai exista nimic. Căsătoria înseamnă și responsabilități, și renunțări, și compromis, și schimbarea priorităților și multe altele.

Îți cauți jumătatea, dar nu o găsești?

Barbatul ideal pentru căsătorie sau măcar pentru o relație de lunga durata, trebuie să fie frumos,  inteligent și cu bani. Restul par detalii. Cam așa suna un clișeu printre noi, femeile.  Clișeu sau nu, tot mai multe femei își așteaptă încă prințul, care e din ce in ce mai greu de găsit.  Sigur ca prinți pentru o seară sau pentru o vreme sunt peste tot, dar cei pentru o călătorie lunga mai putini. Si asta pentru că suntem orbite de aparente și pierdem din vedere esența.  Sau cel puțin așa cred eu. Poate că mă înșel.

Pentru foarte multe femei, aspectul financiar este esențial, iar alegerea lor este influențată doar de acesta. Sigur ca banii contează, e important sa ai ziua de mâine asigurată. Întotdeauna am fost de părere că dragostea nu este de ajuns. Banii sunt un element important în cuplu,  fie că ne place sau nu, însă eu cred că mai bine alegi pe cineva care are potential, nu pe cineva care deja are mulți bani. Pe cineva obișnuit să muncească pentru traiul zilnic,  nu pe cineva care are o situație lăsată de părinți și este obișnuit să i se dea, să primească. Pe cineva care știe să o ia de la zero dacă ar pierde tot. Pe cineva cu care să construiești tot ce urmează să aveți.

Alege pe cineva care te-a ales la randul său.  Nu pe cineva după care alergi și care iti acordă câte-o bucățica din timpul tău, când și dacă are chef.  Pe cineva pentru care ești importanta mereu,  nu din când in când.  Cineva care își face timp să afle ce faci și care e lângă tine când ai nevoie,  nu doar când ti-e bine. Pe cineva care nu te vrea doar pentru sex si pentru corpul tău fenomenal.

Se spune că bărbatul trebuie să fie puțin mai frumos ca necuratul.  De când cu efeminarea sexului tare, regula asta a cam căzut.  Acum barbatul ales trebuie să fie frumos si cu trupul, musai, lucrat la sala.  Eu cred că mai bine alegi pe cineva frumos sufletește.  Frumusețea, ca și tinerețea,  e o boala care trece.  La ce-ti folosește un barbat care întoarce capete, dacă sufletul lui e gol, dacă este superficial,  sau imatur,  sau plin de el, sau foarte prețios?  Nu vreau să spun că toți bărbații frumoși sunt așa,  dar mare parte sunt.  Ca și femeile de altfel. Așa că ai nevoie de un partener de cursa lunga sau de un model de pus in vitrina? Alege pe cineva frumos dupa criteriile tale nu după cele la moda, dar a cărui frumusețe nu este singura calitate.

La fel și pentru sex. Nu alege pe cineva doar pentru că sexul e grozav,  in rest totul scârție.  Sigur,  sexul e foarte important, dar sexul nu ne rezolva toate problemele,  nu ne ajuta să gestionam responsabilitățile,  nu ne plătește facturile,  nu ne răspunde la întrebări, nu ne educa copiii și nu ne tine de foame.  Sau nu pentru mult timp. Ideal ar fi să găsești pe cineva cu care să te simți grozav în pat,  dar sa ai și despre ce vorbi înainte și după.

Alege un barbat ale cărui defecte le poți tolera și lângă care trebuie să faci cât mai puține compromisuri. Alege un barbat care te iubește,  care e dispus să meargă cu tine până la capăt,  care te susține în proiectele tale,  care te asculta,  căruia ii place să vorbească cu tine,  care înțelege ce-i spui,  care e atent și te prețuiește,  a cărui mamă te place,  care are aceleași opinii despre creșterea copiilor ca și tine, cu aceleași principii si valori. Cineva lângă care să te simți in siguranță și cu care să trăiești o iubire pe care nu trebuie să o păzești.  Alege un bărbat care sa-ti fie si prieten,  și confident,  și sfătuitor.  Iar in cele din urma,  alege pe cineva pe care sa-l placa familia ta.   Dacă este posibil.  Întotdeauna spunem ca nu ei trăiesc cu el și că noua trebuie să ne placă.  Perfect de acord,  dar de multe ori ei văd lucruri pe care noi nu le vedem iar opoziția lor poate avea motive serioase,  pe care le vom vedea si noi mai tarziu.