Baiatul de după aparatul de cafea

Cu tristețe mă gândesc că nu există dată să nu fiu dezamăgită de oamenii din țara mea, când vin acasă. Nu țara mea mă dezgustă ci ceea ce fac oamenii din ea. Fiecare venire acasă ascunde și o speranță de mai bine. Speranță care începe să dispară încet încet. Da, știu, avem de toate, s-au schimbat multe, e mai frumos, e mai curat, e mai civilizat. Nu zic nu, dar până ajunge turistul să vadă cum e in capitală, îl oripilează provincia.

Veniți acasă pentru o urgență, total nepregătiți, la una dintre benzinăriile de pe autostrada Nădlac, in miez de noapte, întrebăm dacă putem alimenta și cumpara vinieta folosind euro. Răspunsul a fost ceva între râs și plâns.
“Nu, nu se poate, dar după aparatul de cafea, de afara, este un baiat care schimbă euro”.
Ce reacție poți avea când primești așa un răspuns? Urci in mașină si mergi mai departe.
Ce-ar trebui să creadă un turist străin despre treaba asta? Câtă naivitate îți trebuie să schimbi bani pitit după aparatul de cafea, “la un baiat”?
Ideal ar fi ca domnul care furnizează astfel de informații să nu cunoască mai mult decât limba română, să ne zică doar nouă asta, nu și turiștilor.

Si apoi, de ce nu se acceptă si plata in euro? De ce ungurii iti comunică imediat echivalentul in euro pentru forinți? Ei cum pot si noi nu?
Pentru ca dacă am putea, băiatul de după aparatul de cafea ar rămâne fără business?
De unde ar putea avea un străin, care tranzitează România, lei ca să plătească vinieta? Ce gust îi lasă țara asta frumoasă unde banii se schimbă după aparatul de cafea? Ce ar trebui să credeadă despre primitivismul acesta?
Eu cred că nu ne mai facem bine. Păcat de țara mea frumoasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*