Căscat să fii, noroc să ai!

Cred ca printre lucrurile pe care le-am învățat destul de greu a fost ca daca sunt cascată, urmează sa suport consecințele. Sau cum zicea mama mea, dacă sunt proasta, imi mănâncă câinii din traista. Asa am învățat, cu greu, ca trebuie sa fiu mereu in alerta si sa nu am încredere in nimeni străin. Nu pot spune ca este ceva rau, dar sigur e ceva obositor. Sa fii mereu in gardă.

Ma gândeam zilele trecute că in țară asta nu prea se mai potrivește ce am învățat. Cu siguranța nu exista pădure fără uscături, dar inca nu am fost eu pățită.
Va spuneam intr-un post in trecut, cum ne-am găsit si recuperat noi poșete si pantofi uitați prin magazine. Ca deh, aici ne-am relaxat si suntem cam căscați acum.

Săptămana trecută am avut parte din nou de surprize. Am cumpărat niște croasante de la o patiserie din mall, apoi ne-am dus la un restaurant sa mâncam. Nimic interesant pana aici, numai ca in timp ce așteptam comanda la restaurant, m-a abordat doamna de la croasante care venise sa-mi aducă 5€, pe care ii uitasem acolo din restul primit. Asta nu doar pe noi ne-a șocat, cu si pe patronul pizzeriei, italian, care a recunoscut ca asa ceva nici el nu a mai vazut. Nu mai zic cum eram noi. Cum sa vina vânzătoarea dupa mine, intr-un restaurant, sa-mi aducă restul pe care cascata de mine a uitat sa-l ia?!?!
Incredibil, nu?

La finalul săptămânii am avut parte de inca o surpriza din aceeasi categorie. Am cumpărat niște produse si am uitat unul la casa. In timp ce instalam copilul in masina, in capul celălalt al parcării, casiera isi croia drum către noi, sa ne aducă produsul uitat. Nu, nu glumesc!
Cum sa vina casiera dupa tine in parcare sa aducă ce a uitat căscatul de soț, de data asta?

Cu asa tristete ma gândesc ca noi suntem șocați, impresionați de niște lucruri care sunt normale aici. Si asta pentru ca acasă la noi asa ceva nu se va întâmpla prea curand. Pentru ca din păcate degeaba Bucureștiul se schimbă in bine, vizual, calitatea oamenilor e din ce in ce mai îndoielnică.
Probabil fiica mea va creste precum o “cascată” pentru ca aici nu o așteaptă cineva la fiecare pas sa o păcălească, dar acasă ar fi o victimă sigură.
Noi doi nu suntem chiar niște căscați, avem exercitiu de acasă, însă uneori suntem neatenți, noroc ca trăim intr-o țară civilizată, altfel ne mâncau câinii din traistă, cum ziceau ai mei.