Hoață, fără să știu și fără să vreau

shopping-1015437_640
Săptămânile trecute, mi-am amintit de o pățanie jenantă dar tare comică.
Acum câțiva ani, când aveam mai mult timp să casc ochii și gura, prin mall-uri, mi s-a întâmplat ceva demn de povestit.

Mă aflam într-un magazin de lenjerie intimă și încercam să găsesc ceva pe gustul meu. La un moment dat mi-au atras atenția niște chiloței negrii din dantelă și am vrut să-i văd mai bine. Pe ştangă, mai în față, erau unii negrii cu pisicuțe roz. Foarte haioși dar nu tocmai pe gustul meu.
Începând să ajung la cei din spate, aplecată fiind, chiloțeii cu pisicuțe mi s-au agățat de fular. Bineînțeles că habar n-am avut.

Pentru că nu m-am hotărât la nimic, într-un final, am plecat. La un moment dat am realizat că toată lumea pe lângă care treceam, mă privea insistent și pufnea în râs. Inițial am crezut că aveam ceva pe față dar era puțin probabil, îmi inspectasem lookul în parcare, înainte să purced la shopping. Și totuși, m-am uitat în vitrina unui magazin. Atunci am înțeles, mergeam țanțoșă cu un umeraș cu chiloți cu pisicuțe agățat de fular.

Când am văzut, am înlemnit, cum naiba să mă duc înapoi cu chiloții? Și ce să spun? Dar nici nu puteam să las lucrurile așa, să “fur” chiloții, deși erau mărimea mea…

Așa că m-am întors la magazin și am spus adevărul, vizibil amuzată. Ceea ce a urmat este o poveste. Vânzătoarea, o murătură care-ți tăia cheful de când intrai în magazin, nu m-a crezut. Ba mai mult, a zis că ne știe ea pe noi “astea”!!! ce texte folosim ca să furăm din magazine. De parcă dacă intenția mea era să fur, m-aş fi mai întors cu chiloții înapoi odată ieșită.

Normal că, paranoică fiind și exagerat de corectă, multă vreme m-am așteptat la repercusiuni, să fiu reținută pentru tentativă de furt, eventual :)
O vreme nu am mai fost în mall-ul cu pricina și scenariile au curs în mintea mea.

De ce mi-am amintit de asta fix acum, deși au trecut vreo 5 ani de atunci?
Păi iată de ce.
Acum câteva săptămâni eram cu Omul într-un magazin de electronice, sondam smartphon-urile. Înainte de plecare am aruncat un ochi și la DVD-uri. Omul a ales unul pentru Eva și mi l-a dat să-l țin. L-am ținut. Ne-am întors din nou la telefoane, apoi mi-a sunat mie mobilul și-am răspuns. Apoi am ieșit din magazin, vorbind la telefon. Apoi am mai intrat în alte magazine, apoi am ajuns în parcare și apoi acasă.

Acasă, Omul mă întreabă de DVD, de ce nu l-am mai cumpărat. Atunci mi-am dat seama că nu știu ce-am făcut cu el. Ultima imagine cu DVD-ul era cea de dinainte să răspund la mobil. Apoi era un mare gol.
Știindu-mă pățită cu chiloții, am fugit să mă uit în geantă, sperând să nu fie acolo. Nici n-am desfăcut capsa că l-am și văzut. Era acolo! Doamne, era acolo!!!!

Nu știu când și cum a ajuns acolo. Când am răspuns la telefon, înainte, după? Pur și simplu nu-mi amintesc nimic, de parcă nu eu l-aş fi pus eu acolo.
De data asta nu m-am mai întors cu el pentru că magazinul era la 30 km distanță, nu vroiam să mi se spună din nou că l-am furat cu bună știință și cum naiba aș fi explicat eu că l-am găsit în geantă acasă? Probabil mi-ar fi recomandat un control psihiatric.
Nici acum nu-mi este deloc clar când și cum a ajuns DVD-ul în geanta mea…..

Cât de tare m-am stresant după pățania asta? Mult mai tare decât data trecută. Mă consolez cu gândul că DVD-ul e tare slab și nu merita cumpărat. În continuare am mustrări de conștiință și mi-e frică să mă mai uit la câte ceva prin magazine. Poate n-ar fi rău să mă țin departe de o vreme.

Frica e capabilă de multe

lovers-980745_640Frica este un sentiment urât. Te sufocă, îți răpește somnul, liniștea, pofta de viață, relaxarea, seninătatea. E cumplit să trăiești în frică. Atâția adulți sunt schilodiți de frica trăită în copilărie. Unii dintre ei nu au scăpat de ea nici când n-au mai fost copii. Frica îți frânge aripile. Îți distruge încredere în tine. Îți răpește zâmbetul și speranța. Îți anulează până și visele. Îți refuză dreptul la o viață normală.

Multe iubiri sunt trăite cu frică. Frica de a nu fi înșelat, de a nu fi mințit, de a nu fi refuzat, de a nu fi penibil, de a nu fi umilit, de a nu fi lovit, de a nu fi părăsit. Frica supremă! Aceea că vei fi părăsit!!!!

Simți cum ți se oprește respirația, nu-i așa? Cum ți se înmoaie picioarele și inima parcă nu mai are putere să mai bată.

Frica de a nu fi părăsit este capabilă de multe. Poate îndura orice, oricât, oricum, atâta vreme cât relația e încă pe picioare. Falsă, amărâtă, oblojită, terfelită în mocirla jignirilor, otrăvită de infidelitate și promisiuni încălcate, dar în picioare în ciuda a tot și toate. Doar de frică. Frică că nu vei putea trăi fără el/ea. Frică că nu vei face față vieții care ar putea deveni frumoasă deodată. Frică că nu vei putea trăi fără sa te întrebi “unde este, cu cine, de ce?” Frică de singurătate. Frică de gura lumii. Frică de violență. Frică de schimbare. Frică de etichete. Frică de un nou început. Frică! Ea te ține pironit, fără vlagă, fără elan, fără curaj și fără putere. Ea te ține în relație. Nu iubirea! Poate nici măcar obișnuita. Frica!

Acolo unde există iubire, nu poate exista și frică, sau cel puțin nu așa. Un părinte încearcă continuu tot felul de frici când vine vorba despre copilul său iubit, dar în relațiile dintre un el și o ea, amândoi adulți, frica nu are ce căuta. Iubirea face casa bună cu încrederea nu cu frica. Frica ucide iubirea și apoi controlează tot. Pe tine și relația ta. Viața ta. Deciziile tale. Libertatea ta.

Relațiile care se hrănesc cu frică, nu au viață lungă. Nu înfloresc. Nu te ajută să te dezvolți, să crești. Nu-ți dau aripi, nu te fac să simți că poți orice dacă îți dorești. Nu-ți pun un zâmbet tâmp de față. Nu te fac să dai muzica tare și să cânți la volan dimineața. Nu-ți dau poftă de viață. Nu te motivează.
Te țin doar conectat la aparate cât să supraviețuiești. Dar tu vrei să trăiești, nu? Nu doar să supraviețuiești singurei vieți care ți s-a dat!