24 – număr magic

Acum 3 ani spuneam DA la bine și la greu. Era prima zi cu soare la sfârșitul unei ierni apocaliptice. Imi amintesc ca nămeții de la poarta casei erau mai înalți decât mașina. Îmi mai amintesc cum am înotat efectiv prin zăpadă sa ajungem să depunem actele în timp util, și toți ne întrebau cum ne-a venit cheful de căsătorie pe așa o vreme.
Dar așa trebuia să fie.

In urmă cu ani buni, probabil vreo 10, am visat data de 24 încercuită în calendar. Am știut că înseamnă ceva dar habar nu aveam ce. O vreme am urmărit toate datele de 24 ale tuturor lunilor din an, apoi am renunțat iar apoi am uitat.
Când am decis să ne căsătorim aveam doar 2 opțiuni, 24 februarie și 3 martie. Omul urma să plece la un curs pentru câteva luni și să ne stabilim intr-o altă țară. 3 martie s-a dovedit a fi cu doua zile înainte de plecare, așa că am rămas pe 24.
După o vreme mi-am amintit de visul meu și am înțeles din nou că nimic nu este întâmplător.
Pentru mulți cunoscuți graba noastră a părut suspectă, majoritatea s-au gândit la o sarcină. Ar fi putut fi o sarcina de 13 luni, pentru că in martie anul următor a venit in viața noastră Eva, cel mai minunat copil dintre copii.
Era aproape să se nască tot pe 24, martie, dar a ales ziua de Buna Vestire.

Și ca sa fie din calea afară de neintâmplător, tot astăzi s-a născut primul meu nepot.

One thought on “24 – număr magic

  1. Frumoase postarile tale, Loredana, dar am si eu o curiozitate. De ce ii spui sotului tau OMUL? Mi se pare atat de urat. De ce nu-i spui sotul meu sau de ce nu ii spui pe nume?

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *


*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>