Dragostea durează cât vrei tu

Știați că dragostea durează o viață, nu-i așa? Sau trei ani, după cum spun unii.
Eu cred că dragostea durează fix cât vrei tu. Atâta vreme cât ai grijă de ea, va dura. Apoi când se va simți neglijata, te va abandona. Și va pleca. Degeaba vei încerca sa o resuscitezi, va fi prea târziu.

Dragostea nu supraviețuiește decât dacă îi porti de grijă. Ce înseamnă asta? Gândește-te la dragoste ca la un copil, al vostru. Are nevoie să fie hrănită. Are nevoie de cuvinte frumoase, de încurajări, de sprijin.
Dragostea are nevoie să fiți uniți, aproape sudati când greul va bate la ușă. Dragostea are nevoie să știe că vă pasă, că sunteți importanți unul pentru celălalt, că încă va doriți sa mergeți în aceeași direcție.
Dragostea are nevoie de amândoi, nu este de ajuns sa-ti dorești doar tu relația, dacă jumătatea ta a renunțat.
Dragostea are nevoie să va cunoașteți limbajele de iubire iar acestea sa fie compatibile.

Dragostea are nevoie să luptați împreună, să visați împreună, să faceți planuri și să credeți amândoi în ele. Să va împărțiți responsabilitățile, să va spuneți ce aveți pe suflet, să fiți sinceri, să fiți prieteni. Dragostea nu vă vrea în competiție, nu-i pasă cine are dreptate, cine e mai grozav.
Dragostea vrea să știți ca nu poate rămâne ca la început, că fluturii trăiesc intens însă doar o singura zi. Așa că nu vă puteți aștepta ca fluturii să vă zburde vouă prin stomac o veșnicie. Dragostea se transforma, pe măsură ce va cunoașteți, devine mai bună, mai profundă, mai solidă, mai pregătită să treacă prin viață. Dragostea creste, se maturizează dar nu îmbătrânește niciodată. Decât dacă o lași tu.
Dragostea rezista cât timp ti-o dorești în relația ta. Cat timp iți pasă, cât timp n-o lași să moară.

Afară e vopsit gardul

Ne place sa ne cumpărăm haine.  Mai ales nouă,  femeilor, desi cunosc si bărbați care nu ar renunța la o sesiune de shopping pentru nimic in lume. Ne place să ne îmbunătățim în permanență exteriorul,  să avem un trup frumos,  haine frumoase,  un parfum bun, accesorii potrivite,  totul ales cu gust. Sau, măcar,  incercam.  Ideea este ca ne preocupa.  Mult. Exteriorul e important.  Imaginea e totul.  Vindem ce se caută.  Nimic rău in asta. Însă ce facem cu interiorul?  Are si el nevoie de îmbunătățiri.

Din păcate ce nu se vede,  a ajuns să ne preocupe din ce in ce mai putin. Ce contează cum ne este sufletul dacă zâmbetul e la locul lui, nu? Pentru că ne pricepem să zâmbim si fals. Nu-i asa? Însă cât durează aceasta sarada? Nu mult.  Zic eu. Dacă sufletește nu suntem îmbrăcați de sărbătoare , nu putem sarbatori. Dacă nu suntem împăcați cu alegerile noastre,  nu avem liniște.  Dacă nu am găsit ce căutăm,  nu ne putem opri. Dacă nu suntem unde trebuie,  simțim că ne lipsește ceva.

Degeaba ne cumpărăm haine si ne înfrumusețam trupul dacă sufletul striga după ajutor.  Degeaba avem totul dacă nu avem ce ne trebuie.  Degeaba suntem înconjurați de oameni minunați dacă nu sunt minunați pentru noi.

Sufletul are nevoie de putin pentru a fi fericit.  Nu avem nevoie de buget extravagant.  Are nevoie de îmbrățișarea oamenilor care contează, de o vorbă bună spusă când avem mai mare nevoie, de aprecierea si susținerea celor importanți pentru noi.
Avem nevoie de iubire, de atenție, de respect. Avem nevoie să simțim că suntem importanți și că viața jumătății noastre nu ar mai fi completă fără noi.
Dar avem nevoie și să fim generoși, să ajutam, să mângâiem suflete, sa schimbam vieți, să fim indispensabili.

Se întâmplă des sa vrem să astupam un gol interior cu lucruri materiale, menite să ne bucure ochii și să ne ofere o clipa de fericire. De obicei funcționează însă pentru scurt timp. Sufletul e lihnit, își vrea hrana iar hrana sa nu-i materială.

Aș vrea să nu crești

Te iubesc cu o dragoste pe care nu o vei înțelege decât atunci când vei fi mamă. Pentru că de când ai venit în viața mea, am înțeles că dragostea necondiționată există.
Când nu te aveam, spuneam mereu, în gluma, că mi-ar plăcea un copil care să rămână mic. Să nu crească. Sigur era doar un fel de a spune că-mi plac copiii mici. Că sunt perfecți, încă puri și inocenți, cu așteptări curate de la viață, incapabili de ură și răutăți.

Apoi ai venit tu și acum știu sigur că nu-mi doresc să crești. Acum ești perfectă și minunată, și îmi doresc să rămâi așa. Doar a mea. Vreau să miroşi mereu a pui inocent, iar în ochii tăi să găsesc mereu aceeași strălucire a copilului fericit și curios. Vreau să simt mereu mâna ta mica în palma mea și liniștea care te inundă când mă simți lângă tine. Vreau să-ți ofer mereu această siguranță, pe care o simți acum lângă mine.
Acum te pot proteja, te pot apară de lumea care abia așteaptă să-ti influențeze alegerile, acum te pot îmbrățișa când ești tristă sau supărată, când te doare, când ești bolnava, cand esti fericita sau când simt că ai nevoie de mine.
Acum eu îți răspund la întrebări și nu te-as minți niciodată. Mai târziu vei primi tot felul de răspunsuri, iar unele te vor sfâșia de durere. Pentru acele momente, eu nu pot face nimic. Unii oameni te vor minți, alții te vor rani, te vor trăda, iar eu n-am să pot să-ți alin mereu mâhnirea.

Vei descoperi destul de repede că viața nu este întotdeauna dreaptă și că funcționează după niște reguli doar ale ei. Probabil te vei înfuria și vei înțelege devreme ca lucrurile nu sunt întotdeauna corecte.
Vei crește prea repede și vei afla că poveștile sunt doar povesti, că în viața nu toate întâmplările sunt cu happy end. Vei pune întrebări la care n-am să știu să-ti răspund, vei avea secrete, te vei răzvrăti și vei crede că nu te înțeleg. Cum as putea să nu te înțeleg, când îți cunosc fiecare respirație, pe care o ascult când îți veghez somnul de înger?

Nu vreau să crești și să afli că te așteaptă o lume în care există ură, violență, războaie, foamete, boli. Nu vreau să crești și sa simți durerea, disperarea, tristețea, frustrarea, trădarea. Mi-aş dori o fericire nesfârșită pentru tine, dar știu că nu se poate. Așa cum mi-as dori să înveți din prima din lecțiile pe care ți le predă viața, dar știu că asta mi-e imposibil să-ți ofer.
Mi-aş dori să ai parte de prieteni buni și sinceri, de un job unde să nu simți că muncești, de o familie sănătoasă și iubitoare, de un “acasă” unde să alergi cu sufletul la gură. Dar știu că îmi este imposibil să îți ofer toate acestea.
Oricât de multe te-as învață, oricât de bine te-aş pregăti pentru ce va urma, știu că este imposibil să te feresc de ce e rău și urât în viață. De aceea, Eva mea dragă, aş vrea să nu crești.

Decembrie, al treilea

Este deja al treilea an departe de casa.
Niciodată nu mi-a plăcut iarna pentru că e frig și urât, dar mă topesc după luna decembrie. E drept aici nu e așa frig ca acasă și nici zăpadă nu prea e.
Decembrie e magic, are atâtea povesti. Poți fi din nou copil, poți spera, te poți bucura, poți crede din nou în minuni.
Aici, decembrie e minunat. În fiecare oraș sunt târguri îmbrăcate în sărbătoare, întreagă lună, zilnic.
Miroase a scorțișoară și a vin fiert, brazii sunt împodobiți, e o feerie de lumini, oamenii sunt veseli, copiii radiază. Magazinele se întrec în oferte și reduceri. Decoratiunile, mai ales cele din lemn, sunt așa de frumoase că nu-ti poți lua ochii de la ele.
Jucării peste tot, care mai de care mai inventive. Carusel pentru cei mici, parc de distracții pentru cei mari.
Parada lui Moș Crăciun, însoțit de Craiasa Zăpezii. Și nu în ultimul rand, privirea hipnotizata a copilului tău care este neprețuita.

Nemții aprind prima lumânare din cele 4 ale Coroniței de Advent (așa numesc ei perioada de 24 de zile de pana la Crăciun) în prima duminică a lunii decembrie. Toate ferestrele sunt luminate cu steluțe, lumânări, diverse decorațiuni de iarna. Nu rămâne casa cu ferestrele neluminate, și asta pentru ca o legenda a lor susține ca așa sunt alungate spiritele rele.
Calendarul de Advent este o alta tradiție frumoasa. Este un calendar cu 24 de ferestre, pentru fiecare zi în parte, unde producătorul introduce diverse mici surprize, bomboane, mici jucării, dacă este pentru copii, sau cosmetice mini, dacă vorbim de adulți. Și nu numai.
Acest calendar este foarte practic mai ales pentru copiii care întreabă zilnic cât mai este pana la Crăciun. Cu calendarul acesta vor știi că atunci când s-au deschis toate ferestrele și s-au terminat toate bomboanele, vine Moș Crăciun.

Recunosc, uneori, mi se face dor…

stock-vector-mommy-and-i-198824729Uneori mi se face așa un dor de mine, cea dinainte. Când nu eram mama. Când aveam așa mult timp liber ca îl iroseam.
Mi-e dor să am timp să dorm la prânz sau măcar să zac vreo ora. Sau sa rămân in pat dimineața până mai târziu. Sau să nu închid cartea pentru că nu e vreme de așa ceva.

Mi-e dor sa petrec timp cu mine, să stăm de vorba, să ne plimbam, să pierdem timpul pe o banca. Să savurez un film sau un serial, o carte,o revista, un articol. Acum citesc doar noaptea, cât mă țin bateriile. Și cum sunt mereu neincarcate full, nu mă țin prea mult.

Nu-mi lipsesc cluburile, nici petrecerile, nici revelioane cu gașca, nici vacantele de altă dată. Imi lipsește timpul petrecut cu mine, în liniște, fără griji adevărate, fără frici adevărate.

Mi-e dor de o cafea pe care s-o savurez, nu pentru ca am nevoie disperata de doza de energie zilnica. Mi-e dor să mă odihnesc când obosesc, să nu mă preseze nimic, să am timp și loc sa mă relaxez.
Mi-e dor să trăiesc fără să fiu atât de atenta la tot ce spun, pentru că Eva repeta aproape tot, la tot ce mănânc, pentru că vrea și ea, si mai ales la felul în care trăiesc, pentru că nu am voie să mă îmbolnăvesc. Copiii te obligă să devii un om mai responsabil, mai realist, mai organizat, mai îngrijorat și mai matur. Iar acest lucru poate fi tare obositor uneori.

Mamicia este un job full time, însă este și un job în care nu ai zile mai pline și mai lejere, ci doar zile din ce în ce mai pline.

Însă sunt sigura că dacă as primi o astfel de zi, cu program de voie, as consuma-o gândindu-ma ce face Eva mea. Gândind cât de dor imi e sa-i simt brațele după gatul meu in timp ce îmi zâmbește cu ochii ei atât de verzi. Pentru că, deși mi-e tare dor de mine, nu mai știu să trăiesc altfel decât auzindu-i mereu vocea, știind-o mereu lângă mine. Așa că dorul ăsta nebun, se duce așa cum vine.