Întotdeauna alegem!

Întotdeauna alegem ce vrem să credem, ce vrem să vedem, ce vrem să auzim sau să spunem. Mereu am afirmat că nu există un adevăr general valabil când vine vorba despre oameni și relații. Fiecare vede și crede adevărul său. Si oricât ai încerca sa-l convingi că nu este așa, te străduiești in zadar. Pentru că atunci când a ales să creadă în ce crede a adunat și dovezi. Dovezile lui, despre care știe că nu pot trece proba unei verificări serioase.

Alegem sa nu avem încredere și să fim in garda pentru că asta ne-ar tine departe de o trădare. Dar si pentru că experiențele noastre de viață nu au fost tocmai norocoase.
Și ca orice convingere se cere întărită iar pentru asta avem nevoie, din nou si din nou, de situații similare. Iar ele vin. Și sigur ca n-avem ochi decât pentru ele. Si le extragem din context. Pentru că suntem atenți la tot ce ne este familiar si se potrivește cu ceea ce credem despre viața și oameni.

Încrederea se câștigă, ce-i drept, dar o poti câștiga numai daca celalalt este dispuse s-o ofere.
Eu pot face eforturi, fara sa reușesc, să câștig încrederea cuiva care nu are încredere de oferit. Care se simte confortabil sub deviza paza buna trece primejdia rea!

Nu mai lăsați copiii să devină obezi!

Mereu m-am întrebat dacă părinții, ai căror copii sunt obezi, au o problema de percepție. Mi-e greu să cred ca văzând un alt copil de aceeași vârstă cu al tău, vizibil mai slab, te poți gândi că nu la tine este problema.

Azi am întâlnit un alt copil obez. Dezvoltat foarte frumos, spunea mama că i-ar fi spus medicii. Serios? Unde? Când?
In trei ore copilul, care avea un an, a avut la discretie saratele, covrigi, stiksuri, banane și lăptic de la sân. Nu-i cam mult? Cum sa nu fie obez un copil care mănâncă continuu ceva?
Si cum să crezi că gras înseamnă sănătos și sa te mai si falesti cu asta?

Știu, in cele mai multe cazuri, părinții spun ca daca copilul cere mâncare, ei nu il pot refuza. De parcă mâncarea nu are si ea rostul ei. Sigur că după ce il îndopi zilnic cu de toate, nu te poți aștepta sa se mulțumească cu trei mese si doua gustări. Stomacul se cere umplut si pus la treaba continuu.

Acești copii, hrăniți haotic, fără program și fără reguli, vor avea o alimentație haotica si cand vor deveni adulți. Să nu mai zic de mâncarea folosita drept recompensa sau pentru distragerea atenție. Comportamente greșite, învățate in copilărie, cu efecte dezastruoase pe termen lung. Și nu vorbesc doar de sănătate ci si de efectele psihologice.

Un copil grăsuț, nu mai zic obez, nu se va integra niciodată foarte bine in colectiv. Copiii vor face glume pe seama lui, il vor marginaliza, ceea ce își va pune amprenta asupra stimei de sine.

Stiu că pentru orice mama este foarte important ca puiul sa se hrănească corespunzător. Uneori, manele nu se simt mame bune dacă copilul lor nu mănâncă. Dar de aici pana la cealaltă extrema in care ii pui copilul mereu ceva de mâncare in mână, se pare ca e un pas destul de mic. Copiii nu ar trebui să mănânce orice și nici oricând.

Acum exista acces la informație și fiecare mamă are datoria să se informeze. Nu poți sa nu iei atitudine când vezi că ființa pe care o iubești cel mai mult, propriul copil, se umfla precum un balon. Nu se poate să ti se para normal. Exista pe internet tabele si grafice cu greutatea pe care trebuie să o aibă un copil. Luați atitudine pana nu este prea târziu.
Aceasta nu este iubire, o consider neglijenta, ignoranta.

Strugurii nu sunt acrii. Nu toți!

Am observat că in ultimii ani, din dorinta de a fi cât mai cool, încercăm să părem ce nu suntem. Facem eforturi disperate să indesam sub preș ceea ce suntem, ceea ce ne dorim și asta doar pentru că noi nu am găsit. Și tot din acest motiv punem la îndoială și ce au alții pentru ca dacă noi n-am găsit, e imposibil ca alții să fi găsit.

Afirmam că suntem foarte open și ca nu credem în fidelitate, dar cand aflam ca am fost înșelați, plângem pe la toate emisiunile tv. Să ne compătimeasca o țară întreagă pentru durerea ce-o simțim. Și după asta, tot open spunem că suntem.

Consideram iubirea o prostie și căsătoria ceva învechit și perimat, iar cei care se căsătoresc sunt subiect de caterinca la o bere. Tot acolo se fac si pronosticurile pentru cat va dura căsnicia. Și asta doar pentru că noi am divorțat sau n-am găsit pe cineva cu care sa mergem pe același drum, in aceeași direcție. Și atunci consideram că ce noi nu avem, nu există de fapt.

E greu de crezut ca exista fidelitate când nu te interesează decât aventurile, sau alegi doar jumătăți care asta caută. Și asta pentru că credințele tale asta atrag.
E greu sa crezi că există sinceritate, când tu minți cum respiri si sigur, tot asta atragi. Altfel cum ti.ar mai fi confirmate convingerile?
E greu să crezi că există și oameni care-si doresc familie, când tu n-ai găsit pe nimeni sa își dorească asta cu tine.

Oamenii supărați pe viață, care decid să renunțe la iubire si la tot ce presupune asta, de fapt sunt foarte triști pentru că ei n-au întâlnit acea iubire la care tânjesc de mult. Si-atunci spun ca nu exista, ca totul e o mizerie, un simulacru. Așa ca vulpea și strugurii cei acrii.
Sigur nu toți sunt așa, eu am scris despre cei care se vor regăsi dar vor spune că e o prostie pentru că nu sunt pregătiți să arunce masca sub care se ascund când vor sa fie cool.