Goana după recăpătarea siluetei

Este o întreagă isterie sa-ti recapeți silueta și abdomenul cât mai plat, imediat după naștere.  Ai, n-ai timp, resurse,  voința, chef, putere, trebuie.  Este o obligație.  Care mai de care dintre domnițele care nu au altceva de arătat,  pesemne,  ies să se laude cu trupul lor perfect la maxim o lună-doua după naștere. Sunt lăudate și mediatizate excesiv, doar, doar le vor lua de exemplu toate proaspetele mămici.  Cele care își permit luxul să se îngrijească mai tare de copil și mai puțin de ele,  din lipsa de timp,  sunt criticate că nu au voință,  că nu au grijă de ele, că nu si-au revenit pentru că,  uite, se poate.  De parcă a avea burta este ceva halucinant după 9 luni de sarcină.

Mereu m.am întrebat cum reușesc aceste doamne,  ce devin sursa de frustrare pentru majoritatea femeilor,  să găsească timp pentru ele in primele doua luni de după naștere.  Printre colici,  alăptat non stop, pampersi,  menaj,  cumpărături,  plimbări cu bebelușul,  cum de le mai rămâne timp și pentru diete și sport până la epuizare?

Eu, cel puțin în primele doua luni după naștere, eram un zombi. Habar n.am cum am supraviețuit.  Eram epuizata de oboseala.  Fiică mea statea la sân si 6 ore dimineața. Dacă încercăm să ma ridic, urla de auzeau toți vecinii.  Cu un soț care trebuia să meargă la serviciu și fără niciun ajutor,  mă întreb cine ar fi putut sa.mi pregătească mic dejun proteic cu tot felul de minunății. Abia dacă reușeam să mergem la cumpărături pentru ca fiica mea urla cât putea când o scoteam din casa. Abia ajungeam la capătul străzii pentru o cura scurtă de aer proaspăt. Sport?  Nici nu putea fi vorba. Eu vânam câteva minute să atipesc și nici atunci nu mă lua somnul de oboseală.

Așa ca,  probabil,  singurele explicații ar fi că aveam de-a face cu niște super femei care au super copii care dorm aproape non stop. Sau,  și mai plauzibil,  au ajutoare peste ajutoare și își permit luxul de a pune deoparte câteva ore pentru ele. Nimic anormal,  chiar de invidiat.  Ceea ce mi se pare exagerat este să iei aceste femei drept modele demne de urmat.  Acesta este motivul pentru care multe femei se îndoapă cu pastile și se înfometează sau refuza să alăpteze pentru a-si recăpăta silueta cât mai rapid după naștere.

Nu vreau să fiu înțeleasă greșit,  nu spun că este în regula să te neglijezi și nici să ramai cu kilograme în plus pentru că acum ești mamă.  Detest această replica “acum ești mamă,  nu mai contează cum arati” Ba contează foarte mult!  Dar să îți etalezi trupul perfect la câteva luni după naștere și să afirmi că dacă ai voința se poate,  asta mi se pare cam mult.  Aceasta dorinta de a etapata ascunde altceva. E bine sa faci sport, sa ai grijă de tine, sa te îngrijești de felul în care arati, dar cand o faci pentru a ieși în evidență,  pentru a fi remarcată și lăudată pentru cat de super femeie ești,  acest lucru ascunde multe minusuri pe care le resimți pe alocuri.

Sigur că e treaba fiecăruia ce face cu trupul său,  dar devine si treaba mea când devine un curent și se creează o isterie în jurul ideii că trebuie să îți revii imediat cum ai născut. Ne îndepărtăm din ce în ce mai mult de normalitate și tindem să fim din ce în ce mai superficiali.

In rolul de amantă

Multe femei ajung la un moment dat în rolul de amantă pentru barbatul iubit.  Unele habar nu au că domnul care le face asiduu curte este foarte însurat,  altele se fac că nu știu,  iar altele știu prea bine dar nu le deranjează, încă.

Despre cele care știu, as vrea să vă vorbesc. De ce ar accepta o femeie locul al doilea în viața unui barbat?  De ce ar accepta să se mulțumească cu jumătate când poate avea totul, în altă parte? De ce s-ar mulțumi cu frânturi de timp din partea lui?

Din mai multe motive. Unele femei nu-şi doresc o relație serioasă care să le afecteze libertarea mult prețuită. Așa că acceptă să fie amantele cuiva care are deja o relație serioasă.  În felul acesta nu se va pune niciodată problema de căsătorie sau copii. Domnul are deja în altă parte statutul de familist. În felul acesta, rolul de amantă oferă și libertate și o relație, însă o relație doar pentru distracții.  Fără prea multă implicare,  fără asumarea de responsabilități.

Apoi sunt femeile care își doresc o relație dar sunt indisponibile emoțional. Deși aparent doresc să se implice, în realitate nu sunt pregătite.  Așa că își vor alege, în mod inconștient, bărbați care nu sunt disponibili în totalitate. Unei femei indisponibile emoțional îi este frică să se implice, de teamă că va suferi. Acesta este cel mai întâlnit motiv de indisponibilitate și are la bază o rană nevindecată, din trecut. Când rana se va inchide, și femeia va fi pregătită să iubească din nou, această relație nu o va mai mulțumi și se va orienta către un bărbat liber.

Urmează femeile ce au o rană emoțională în urma unei despărțiri de un barbat ce le-a părăsit pentru o altă femeie. În acest caz, femeile speră să fie amante pentru scurt timp și apoi să ocupe rolul principal. Să fie cele alese. În felul acesta se vor simți importante pentru cineva, sperând ca această alegere să șteargă,  sau măcar să estompeze, durerea de a fi fost părăsite pentru o altă femeie. Bineînțeles că acest raționament nu este unul conștient.

Sunt și femei care, din cauza sechelele emoționale din copilărie,  consideră că pentru a trăi iubirea adevărată trebuie să suferi la început.  Să plătești un preț pentru care apoi vei fi recompensată.  Rolul de amantă e prețul pe care sunt dispuse sa-l plătească pentru a deveni soții cu drept la fericire.  Însă aceasta este o iluzie,  nu există astfel de reguli sau garanții.

Și in cele din urmă sunt femeile care acceptă locul de amantă sperând ca acesta să fie unul temporar. Sunt îndrăgostite, naive și cred sincer în povestea domnului care se plange cât este de nefericit și de neiubit acasă. Sunt dispuse să accepte și să înțeleagă atât cât este necesar.  Pentru unele timpul e scurt,  pentru altele e mai lung, iar pentru cele mai multe, nu se sfârșește niciodată așteptarea.

Motive și motivații

Tabloul e simplu. Și clasic. O relație compromisă total. Nefericire de ambele părți. Amăgire doar de-o parte, a ei, în general. Din afară e limpede cum stau lucrurile. Din interior e ceva mai neclar, dar nu foarte. Respectul a dispărut de mult, obișnuita căreia îi spunem dragoste, încă ne mai ține împreună. Și nu doar atât.

Mai este și orgoliul, cum să renunț acum, după atâta trudă, după atâția ani. Cum să accept că m-am înșelat în tot acest timp? Că am ales greșit și am persistat în greșeală? Cum să recunosc că toți ceilalți aveau dreptate, când eu ma straduiam sa le demonstrez că se înșeală? As prefera să rămân în mocirlă decât să le dau satisfacția că au avut dreptate. Ce știu ei despre mine? Știu mai bine?

Si-apoi toate relațiile sunt cam la fel.  De ce să schimb pentru ceva la fel?  Toate ajung în același punct.  Sau nu? Și ceilalți au aceleași probleme,  poate chiar mai rău,  dar le ascund.  Pot face și eu asta. Oricum ascund multe de rușine, față de ceilalți.

Și cum să renunț la ceea ce-i al meu?  Sa-l ia alta?  Poate cea cu care mă tot înșeală.  De ce sa fie ea fericita lângă ce este pentru mine? Eu nu mai sunt, dar daca ea va fi? Hmmm, mai bine aștept să fiu eu fericita. Va veni și ziua aceea, el se va schimba.  Trebuie!  Cum să plec chiar acum, dacă de săptămâna viitoare redevine barbatul tandru și minunat de care mi-e foarte dor?

Dar cel mai tare mă roade gândul că as putea rămâne singura.  Daca el e sufletul meu pereche, marea mea dragoste. Dacă voi regreta? Dacă nimeni nu mă va mai iubi? Acum, de bine, de rau, sunt cu cineva.  Chiar dacă are o tona de defecte….cine nu are? Macar al meu are defecte acceptabile în comparație cu alții.

Apoi sunt toate planurile,  toate visele,  viitorul construit în detaliu în mintea mea. Nimic nu poate suferi modificări fără a mă afecta. Nu am timp să fiu afectata acum, am atâtea pe cap.  Poate mai târziu după ce mai scap de probleme. Teama de necunoscut ma determina să accept prezentul, chiar dacă nu asa cum mi l.am imaginat.  Oricum pare mai bun decât un viitor despre care nu știu nimic încă.

Mai în gluma, mai în serios, dincolo de tot sarcasmul, cam asta e în mintea și sufletul unei femei care rămâne intr.o relație consumata total.

A economisi, un verb important

Sunt de aproape doi ani intr-o țară despre care există multe mituri. Aproape toate de bine. In realitate știm cu toții că nu există pădure fără uscături și că una este să vizitezi o țară iar alta e să locuiești acolo. Diferența e uriașă.

Nu este un secret că Germania este una dintre tarile prospere din Europa. Si asta nu pentru că oamenii au venituri decente, sau nu doar din cauza asta. Ci mai degrabă pentru că nemții nu sunt risipitori, dimpotrivă chiar. Dar si pentru că aici totul se plătește, nu e nimic gratis.

Primul cuvânt pe care l-am învățat, din prima zi, a fost “sparen”, a economisi.  Era un abțibild  lipit pe bazinul cu apa al vasului de toaleta,  care te îndemna să economisești apa. Acest verb ghidează viața tuturor nemților, indiferent de cât de grase le sunt veniturile. Economisesc energie, apa, benzina, mâncare, dar mai ales bani.  Se folosesc pe cât posibil de panouri solare și de turbine eoliene. Nu-si cumpăra cele mai ieftine electrocasnice ci cele cu consumul cel mai bun de energie. Majoritatea au mașini de spălat vase pentru a economisi apa. Nu se sfiesc să caute prețul cel mai mic și nu le este jena să intre in magazine de chilipiruri, chiar daca au venituri frumușele. Economisesc până și la serviciu, din ceea ce nu le aparține.

La distracție însă, nu fac economie. La final de săptămâna terasele sunt pline ochi indiferent de preturile practicate.  Magazinele sunt adevărate furnicaruri iar de parcurile de distractii nu mai zic. Însă foarte rar se distreaza opulent. Binenteles că au și ei uscăturile lor, dar nu despre ei povestesc aici.

Spunem la început că aici nimic nu e gratis.  Majoritatea parcările se plătesc,  indiferent că sunt la mall sau la spital sau la supermarket.  E drept,  in multe, prima jumătate de ora sau oră,  mai rar,  e gratis,  însă apoi costă.  Si nu puțin. Rar se întâmplă se scapi fără amendă dacă ai parcat unde nu trebuie. Și, și mai rar să găsești un centru comercial unde nu plătești parcarea.

Ceea ce m-a surprins foarte tare a fost că si dacă ai nevoie de o toaletă costă.  Deloc puțin.  Chiar și la mall, chiar si in marile supermarketuri. Impactul a fost destul de puternic  pentru că la venirea mea aici, eram însărcinată și aveam nevoie la toaletă din oră in oră. E drept, pe autostrada e gratis.

Fiecare petic de pământ este îngrijit și irigat,  și fac agricultura în condițiile in care nu au pământ fertil ca al nostru. Binenteles legumele si fructele sunt foarte frumoase, dar fără gust. Dacă mănânci un fruct, cu ochii închiși, habar n-ai ce mănânci :)

Mașini foarte scumpe și extravagante au cei trecuți de prima tinerețe,  rar vezi câte un puști  la volanul unui bolid de lux.

Nu au case mari, ci atât cât le trebuie. Chiar și cu venituri constante de zeci de mii de euro, tot nu locuiesc intr-un palat. Și asta pentru că se gândesc la costurile de întreținere înainte de toate

Nu știu dacă e bine sau rău, știu sigur că au o educație și o mentalitate diferita de a noastră in privința banilor. Personal cred că e mai sănătos așa decât cum trăiesc foarte mulți romani, o zi vultur restul cioara.

Uneori singurătatea e necesara și benefica

Acceptam relații nepotrivește, lângă oameni care ne vor lăsa sechele adânci,  pentru că avem senzația că numai intr-o relație suntem fericiți.  Această senzație este întreținută de filme,  cărți cu povesti de dragoste,  familie,  prieteni și societate.  Peste tot același dicton, să-ti faci un rost,  să te așezi la casa ta, să fii cu cineva,  să împărți cu jumătatea ta.

Însă dacă nu găsești pe cineva potrivit, ce faci?  Accepți pe oricine doar pentru că trebuie să intri în rândul lumii?  Sau pentru că ai o vârstă?  Singurătatea nu este o boala! Și nici o tragedie.  Uneori e necesara pentru o vreme.  Petrecem timp cu noi, aflam ce simțim in legătură cu multe aspecte ale vieții noastre,  avem timp să ne iubim și să ne răsfățam, avem timp sa ne facem curat în gânduri și in viață și sa observam lucid dacă viata noastră merge în direcția dorită.

Atunci cand fugi de singurătate, cu orice preț, înseamnă că nu ti-e bine cu tine,  că nu-ti place compania ta. Și atunci celorlalți de ce le-ar plăcea?  Cu cât alergi mai tare sa-ti umpli timpul cu alții,  cu atât iti dorești să fugi mai departe de tine. Și ca un paradox,  viața te confrunta des cu singurătatea,  tocmai pentru că niciodată nu ai timp pentru ea.

Cred că in viața fiecăruia vine un moment când se impune o perioada de regăsire a sinelui.  Este imposibil să ne trăim viata sărind dintr-o relație in alta,  deși mulți o fac. Poate de aceea au atât de multe relații nepotrivite.  Ideal ar fi să existe o perioada de singurătate după fiecare relație pentru ca e necesara, ne ajuta să înțelegem unde am greșit,  de ce n-ar fi mers și ne curăță de energia vechii relații.  Altfel exista riscul să facem o mare greșeală,  in mod inconștient, și anume  să ne așteptăm ca noua relație să pornească din punctul în care am lăsat-o pe cealaltă.

Mai ales după relațiile lungi,  care se termina urat,  se impune o perioada de singurătate.  Si tocmai atunci e greu să o acceptam. E greu să ne schimbam stilul de viață de pe-o zi pe asta. Ieri aveai o relație și viata ta arata intr-un fel,  azi viata ta arata cu totul altfel,  iar golurile apărute te îngrozesc,  nu știi ce sa faci cu ele. Și ai face orice,  numai singur să nu fi. Însă în viața fiecăruia vine un moment când e mai bine să fim neînsoțiți decât prost însoțiți. Măcar pentru o vreme.