După chipul și asemănarea sa

Puțini sunt părinții care știu și care acceptă că propriul copil are dreptul să-si trăiască viata lui, nu pe cea hotărâtă de ei. Cei mai mulți vad in copil un fel de mini eu și își dedica timp si energie pentru a-l forma să le semene cât mai mult. Alții nici nu-si dau seama că tocmai asta fac.

Așa se face că copilul nu are voie să pună mâna pe animale și nici să se joace cu ele pentru că părintele le considera periculoase.  Mai mult, se întâmplă sa-l ferească de caini pentru că mușcă,  fix până un caine îl va musca.  In psihologie aceasta este profeția care se autoindeplineste. Iar in popor se spune că de ceea ce-ti este frica, nu scapi.

Copilul nu are voie să se joace pe jos pentru că este murdar si-si va murdari si hainele.  Unde mai pui ca se poate îmbolnăvi.  Si asta pentru că, pentru părinte, curățenia este sfântă iar microbii sunt prezenti peste tot si trebuie să ne ferim de ei prin orice mijloace. Dar ca un făcut copilul se va îmbolnăvi tot mai des, ca sa-i arate părintelui câtă dreptate are a fie precaut.

Părintele este mofturos la mancare și nu consuma anumite alimente,  din principiu sau pentru că nu-i plac. Si pentru că are argumente pentru acest refuz, nu-i va da nici copilului să manance din ele. După o vreme, copilul va afirma că lui nu-i place cutare si cutare, desi nici nu le-a gustat.  Va mai spune bucuros,  că așa e el, seamănă cu mami/tati. Iar părintele va încuvința, radiind de fericire.

Părintele va alege hainele in culorile care-i plac, evitandu-le pe cele care lui ii displac. La fel va face si cu anumite articole de îmbrăcăminte,  dacă urăște salopetele sau rochițele,  pai nici o să le găsești in garderoba copilului.  Și uite așa,  fetițele vor afirma că lor nu le place sa se îmbrace in rochie pentru că nu le place.

Alteori, părinții își impopotoneaza copilul de la vârste fragede,  parcă dorindu-si să țină de mână o pitipoanca in miniatura.  Din păcate,  vor observa in timp că fiica lor catre acest model se îndreaptă.

Dacă fetiței ii place să construiască și întinde mânuțele după un joc lego,  părintele e mai înclinat să ii cumpere păpușele și carucior sau aragaz cu tigai,  pentru că fetițele trebuie să fie mame și gospodine.

Eu nu spun că cei mici știu mai bine decât noi, dar spun că, de cele mai multe ori, ei isi pot spune parerea, dacă le-o cerem. Probabil,  de multe ori, alți părinți se uita la cei care-si consulta copii, foarte mici,  ca la nebuni.  Fie că e vorba de jucării sau haine. Binenteles că nu asteapta un răspuns de genul da sau nu, insa orice copil are un fel anume de a se bucura cand ii place ceva. Faptul că suntem părinți nu inseamna că putem decide in locul copilului nostru, decât in anumite privințe care nu fac subiectul acestui articol.  Însă nu-i putem decide gusturile,  dorințele,  visele. Copiii noștri nu trebuie să fie niște copii ale noastre,  așa cum mulți isi doresc.  De câte ori nu i-am auzit pe tați că vor băiat, sa-l facă fotbalist.  Fie că are sau n-are înclinații sportive bietul copil. Altii ii pun chiar același nume cu al lor, ca asemănarea să fie și mai evidenta.

Copiii vin pe lume pentru a avea viata lor, nu pentru retrăi viata noastră sau viata ce-o dorim noi pentru ei. Faptul că le dăm viață nu ne da dreptul sa-i obligam să vadă lumea cum o vedem noi și nici să ne împrumute felul de-a fi. Ei nu sunt copiile noastre! Ei sunt ei! Si fie că ne place sau nu, trebuie să acceptăm că pot fi foarte diferiți de felul in care suntem noi sau ni i-am dorit/visat noi. Dacă ii iubim oricum,  totul va fi mai simplu si mai ușor.