Lectiile vietii

Am afirmat de nenumarate ori ca nimic nu este intamplator si ca ceea ce ni se intampla are un scop bine determinat. In cuvinte suna bine dar in realitate, acestui dicton nu i se acorda intotdeauna importanta pe care o are. 
Cu siguranta v-ati aflat de multe ori in situatii ce pareau fara iesire, in situatii pe care, folosindu-va de strategiile stiute, nu le-ati mai putut gestiona. Si ati ales sa abandonati si sa fugiti de problema.  Ati crezut ca asa veti rezolva totul. In realitate acesta este doar un gest de lasitate. Poate ca-mi veti spune ca nu conteaza ca e lasitate atata vreme cat puteti dormi linistiti noaptea. Ca mai importanta este linistea voastra decat atribute precum lasitate, curaj, vointa etc.
Dar vin si va intreb, voi cei care fugiti de voi (pentru ca de voi fugiti) aveti liniste? Ati scapat de problema/probleme?
Asa ma gandeam si eu, problema este inca acolo, numai ca are o alta forma. Este doar impachetata altfel, mesajul este acelasi. Personajele sunt altele, rolurile sunt oarecum schimbate, cadrul este altul, asa ca pentru unii poate parea altceva. Dar tu stii ca este aceeasi problema si ai impresia ca te urmareste. Nu este doar o impresie, este o certitudine. Da, te urmareste pana-ti inveti lectia.
Sunt lectii, in viata, pe care este necesar sa le invatam. Sunt situatii pe care trebuie sa le rezolvam, asa cum stim sau asa cum nu stim. Degeaba fugim, vin dupa noi. Putem fugi din nou, si din nou….dar pana cand?
Se spune ca un lucru, in genere neplacut, ni se va intampla de atatea ori de cate este necesar pentru a invata ce trebuie sa invatam din el. Poate ca uneori nu este necesar sa rezolvam problema cu care ne confruntam, ci doar sa o toleram,  in timp, ea se va rezolva de la sine. Poate e doar o polita pe care trebuia sa o platim pentru ceva ce am facut sau pentru ceva ce vom face. Nimic nu este gratuit.
Brian Tracy afirma ca viata este precum o cofetarie, intai platesti pentru ca apoi sa primesti ceea ce ai comandat. Asa ca te intreb, daca fugi de situatiile neplacute, daca nu doresti sa-ti inveti lectiile, daca nu suporti situatiile dificile, cum si cand ai vrea sa iti primesti comanda?
Aproape nimic din ceea ce ni se intampla nu este nici intamplator, nici nedrept, nici gratuit. Este ceea ce ne trebuie, ceea ce avem nevoie, pentru ceea ce am facut sau pentru ceea ce vom face. Face parte din pregatirea pentru viata sau pentru ce urmeaza sa vina. Nu exista un manual de utilizare a vietii si tocmai de aceea ne scriem si rescriem propriul manual de utilizare a vietii. Evident ca exista si esecuri, altfel cum am putea invata?
Cum ai putea sa te inscrii la facultate daca nu ai luat bacalaureatul? Cum ai vrea sa vina ceva mai bun daca nu vrei sa inveti nimic din ceea ce ti se intampla, daca nu vrei sa muncesti, daca fugi de greu? De aceea repeti situatii, retraiesti conflicte, pana inveti ceea ce trebuie sa inveti din ele.
Fiecare dintre noi are de invatat lectiile lui. Din aceeasi problema fiecare are altceva de invatat. Degeaba il intrebi pe x sau y ce ar trebui sa faci, el iti va spune doar ce ar face el intr-o situatie similara. Dar asta nu inseamna ca solutia lui este si solutia pe care tu o cauti. Solutia este la tine, intotdeauna este acolo. Nu ai nevoie de altcineva care sa-ti raspunda. Raspunsul este acolo, intotdeauna a fost acolo. Trebuie doar sa ai rabdare si-l vei gasi.
Este adevarat ca uneori ai nevoie de cineva obiectiv care sa te ajute, un psiholog, dar nici el, nici altcineva nu poate decide in locul tau si nu poate trai in locul tau. Viata este darul tau de care trebuie sa te bucuri, cu bune si rele, singur. Asa ca data viitoare cand te confrunti cu o problema similara celei sau celor din trecut, alege sa te comporti altfel si daca in trecut ai fugit, acum ramai, ramai pana la capat si invata o data pentru totdeauna ce ai de invatat. Numai asa poti merge mai departe, altfel bati pasul pe loc in timp ce viata trece pe langa tine.

Despre alegeri

Un soldat american, inainte de a pleca pe front, s-a dus la biblioteca si a cerut o carte. Era o carte de poezii. A citit cartea care a avut un impact foarte mare asupra sa. Dar ce l-a impresionat mai mult decat cartea erau comentariile pe care cineva le scrisese pe marginile paginilor. Cartea fusese donata bibliotecii de catre persoana care scrisese comentariile. Asa ca numele si adresa ei erau scrise pe carte.
Plecat pe front, a decis sa-i scrie acestei doamne. I-a spus cat de mult l-a impresionat cartea si ce impact au avut comentariile pe care ea le scrisese pe marginile cartii.
Si ea i-a scris inapoi. Asa au inceput sa corespondeze si, cu cat isi scriau, relatia lor devenea din ce in ce mai puternica. Intr-una din scrisori, el a rugat-o sa-i trimita o fotografie. Ea i-a spus ca daca se simte apropiat de ea si daca dragostea lui este adevarata, nu va conta cum arata. Asa ca nu i-a trimis nicio fotografie.
Cand s-a terminat razboiul si el s-a intors in SUA, si-au dat intalnire in New York, in Grand Central Station. Ca sa se recunoasca, ea l-a rugat sa tina cartea in mana, iar ea va avea un trandafir.
Asa ca in acea zi, intr-un loc imens, un soldat venit de pe front, cu o carte in mana cauta o femeie cu un trandafir in mana. Va dati seama ce asteptari avea? Era pe punctul de a-si gasi sufletul pereche, femeia pe care o iubea dar pe care nu o vazuse niciodata.
Asteptand, a vazut o fata superba, imbracata intr-o rochie verde, care-l privea atent. Ea s-a indreptat catre el si… era minunata. Era dincolo de orice imaginatie. Iar el s-a uitat si a vazut ca ea nu avea niciun trandafir.
Langa el s-a oprit o doamna mai in varsta. Avea un trandafir in mana. Va puteti imagina? Tanara superba si doamna care nu arata foarte bine, dar cu un trandafir in mana. Si nu era frumoasa, chiar destul de neatragatoare si imbatranita.
Voi ce ati fi ales? Persoanei cu trandafirul ii stia sufletul de care se indragostise. Asa ca s-a indreptat spre doamna cu trandafirul, in timp ce tanara frumoasa s-a oprit la cativa pasi de el,  l-a privit si l-a intrebat:
– Vii cu mine soldat?
Iar inima lui era sfasiata. Decizii. Alegeri. S-a gandit un minut. In timp ce tanara se indeparta de el, lucrurile corecte l-au determinat sa aleaga. Si-a continuat drumul catre persoana mai in varsta care tinea trandafirul in mana, s-a apropiat de ea si a invitat-o la cina. Iar aceasta i-a spus:
– Fiule, nu stiu ce se intampla aici, dar tanara imbracata in verde care tocmai a trecut pe langa tine, m-a rugat sa tin in mana acest trandafir si mi-a spus ca, daca vei veni la mine, sa-ti spun ca te asteapta la restaurant.

Text preluat de aici

Cred ca unul dintre cele mai dificile lucruri in viata este sa faci alegeri. Sa iei decizii. Sa te hotarasti. Sa te afli la o rascruce si sa trebuiasca sa alegi intre doua sau mai multe drumuri. Sa alegi intre cunoscut si necunoscut.
Fie ca ne place sau nu, fie ca vrem sau nu, este necesar sa facem alegeri. Alegeri corecte sau care se doresc a fi corecte. Numai ca este destul de inhibant sa faci o alegere corecta. De unde stii daca e corecta? Si daca nu este? Cum stim sa facem alegeri corecte? Cine ne invata? Invatam singuri, exersand? Prin incercare si eroare? Si daca invatam gresit?
De la cine invatam de obicei? De la parinti, familie extinsa, prieteni, oamenii  importanti din viata noastra, oamenii care ne sunt oarecum modele.
Dar oare e bine asa? Experienta noastra de viata este aceeasi cu a lor? Interesele lor sunt si ale noastre? Planurile lor de viitor sunt si ale noastre? Experientele traite atat de unii cat si de altii, sa fi fost oare percepute la fel?  Intrebari, intrebari, intrebari. Si totusi, cum facem o alegere corecta?

Probabil ati inteles ca nu ma refer la decizii profesionale, economice, filosofice sau tehnice. Ma refer la deciziile importante legate de aspecte ale vietii despre care nu inveti din nicio carte si in nicio scoala. Cum alegi atunci cand iubesti?

Exista un mit conform caruia exista suflete pereche, exista perechea ideala, exista acea iubire pentru care ai putea sa mori. Ne pregatim toata viata, o asteptam, facem planuri, construim scenarii. Stim exact cum trebuie sa fie. Stim care sunt criteriile dupa care vom alege, avem o lista de calitati si (poate) de defecte, foarte atent alese. Stim tot. Ce e bun si ce nu e bun pentru noi.  Sau asa credem, ca stim.
De multe ori suntem atat de ancorati in realitate, in rational, incat uitam ca unele alegeri nu se fac functie de ceea ce e bine sau functie de ceea ce este cum trebuie. Suntem atat de fixati pe planurile si proiectiile noastre incat ratam ocazii spectaculoase pe care viata ni le scoate in cale. Trecem cu nonsalanta pe langa ele doar pentru ca noi cautam pe cine trebuie, pe cine stim noi ca trebuie sa gasim. Pentru ca asa e corect, sa facem ce trebuie.
Poate ca in iubire ar fi bine sa alegem cu inima mai mult decat cu ratiunea, pentru ca sunt sigura ca nu degeaba spunea Pascal ca inima are ratiuni pe care ratiunea  nu le cunoaste.
De cate ori nu am facut altfel decat simteam? De cate ori nu am ales impotriva noastra? De fiecare data cand am vrut sa alegem corect. Insa ma-ntreb si va intreb, a alege corect cu inima este acelasi lucru cu a alege corect cu mintea?
O alegere presupune intotdeauna si un risc, nu? In ce masura suntem dispusi sa riscam si sa facem alegeri functie de ceea ce simtim? Dar nu sa riscam declarativ, ci sa riscam efectiv.